149. Ca femeia din Sihar la fântână
Venit-am apă ca să scot,
Dar vocea lui Isus răsună:
Din apa vieţii ca să-ţi dau eu pot.
Dă-mi, Isuse, apa vie,
Stâmpără-mi Tu sufletul arzând
Cred, o, Doamne, că Tu eşti profetul,
Ce-ai adus iubirea pe pământ.
2.Unde-i Doamne, locul sfânt, de-nchinare,
În văi umbrite sau la munţi?
O, nu! Ci-n suflete smerite
Şi în jertfa unei plecate frunţi.
3.Prieten drag, ce cauţi mereu fericirea,
Izvorul ei e-n Domnul sfânt.
Isus, divinul nostru Mire,
Ce din înalt veni jos pe pământ.
150. Casa noastră e sus, casa noastră e sus!
Pregătită de Domnul Isus,
Printre toate ce sunt, nu-i nimic mai iubit
Decât Mielul de Tatăl jertfit.
Cor
Doamne, ce mult dorim
Ca acasă să fim
Lângă Domnul Isus să trăim.
Şi cu îngerii-n cor
Să cântăm melodii
Împreună cu sute de mii.
2. Sus e loc minunat, sus e loc minunat
Pentru cei ce iertare-au aflat;
În sclipiri aurii străluceşte Hristos,
Cum e El nu-i nimic mai frumos.
3. Bucurii, fericiri, frumuseţi făr-sfârşit
Sus în cer Domnul ne-a pregătit;
Să-L slăvim, să-L iubim, să-L dorim pe Isus
Să ne ducă în casa de sus !
151. Ca păsările migratoare
Şi noi, emigranţi ne numim
Mereu, către ţara cu soare
Prin vânturi şi valuri plutim.
R: /:În urmă-i furtuna pentru totdeauna
Nainte e ţara şi soarele-i cald
Cetatea-i de aur, cu porţi de safire
Cu străzi aurite şi cer de smarald.:/
2. Aicea lăsăm colivia
Şi cuibul de vreascuri uscat
Nainte privim veşnicia
Şi locul spre care-am plecat.
3. Şi nu ne vom pierde în larguri,
Pe-oceanele pline cu nori
În faţă se vad trei catarguri
E al mântuirii vapor.
4. Credinţa, nădejdea, iubirea
Ne poartă când am obosit
Căci Domnul e toată mărirea
Şi soarele fără sfârşit.
- Dionisie Giuchici -
152. Ca paraul care curge,
Curge tot mereu.
Este-n viata mea Isuse harul Tau
Este-n viata mea Isuse harul Tau
Harul Tau, imi reda speranta-n calea mea
Harul Tau, imi insenineaza viata mea.
Cand sunt trist imi alina iarasi inima,
Focul Sau imi aprinde-n suflet Dragostea
Ca o pasare ce zboara
Spre inalt mereu
Inspre Tine-n veci ma poarta harul Tau
Inspre Tine-n veci ma poarta harul Tau
Precum soarele rasare,
Zi de zi mereu,
Viata mea o lumineaza harul Tau,
Viata mea o lumineaza harul Tau.
153. Ca să te strâng Eu mi-am dorit
Precum îşi strânge cloşca puii
Dar tu în schimb Mi-ai dăruit
O cruce grea, oţet şi cuie.
E astăzi martor ceru-ntreg
Căci ţi-am adus vestea salvării
Odată ai fi cunoscut
Israel vremea cercetării.
Vin vremuri grele peste voi
Pentru a voastră neascultare
Vreme, veşti triste şi război,
De plâns amar, de chin şi jale.
Vor trece vremuri de necaz
Dureri, prigoane, răzvrătire
Va fi brăzdat al tău obraz
De lacrimi multe şi suspine.
Vorbea Isus cândva privind
Cetatea aceea pângărită
Plângând pentru Ierusalim
Cetatea Lui cea preaiubită.
Avea atâtea amintiri
Acolo-n ceas de părtăşie
Când dăruia chiar din priviri
Atâtor oameni apă vie.
Privind la noul Israel
Ce-i risipit acum departe
Unde era cândva Betel
Plânge Isus pentru cetate
Vin vremuri grele peste noi
Cuvântul Său ne prevesteşte
E-aproape ziua de apoi
Iată-L pe nori Isus soseşte.
Precum îşi strânge cloşca puii
Dar tu în schimb Mi-ai dăruit
O cruce grea, oţet şi cuie.
E astăzi martor ceru-ntreg
Căci ţi-am adus vestea salvării
Odată ai fi cunoscut
Israel vremea cercetării.
Vin vremuri grele peste voi
Pentru a voastră neascultare
Vreme, veşti triste şi război,
De plâns amar, de chin şi jale.
Vor trece vremuri de necaz
Dureri, prigoane, răzvrătire
Va fi brăzdat al tău obraz
De lacrimi multe şi suspine.
Vorbea Isus cândva privind
Cetatea aceea pângărită
Plângând pentru Ierusalim
Cetatea Lui cea preaiubită.
Avea atâtea amintiri
Acolo-n ceas de părtăşie
Când dăruia chiar din priviri
Atâtor oameni apă vie.
Privind la noul Israel
Ce-i risipit acum departe
Unde era cândva Betel
Plânge Isus pentru cetate
Vin vremuri grele peste noi
Cuvântul Său ne prevesteşte
E-aproape ziua de apoi
Iată-L pe nori Isus soseşte.
154. Ca stropii de rouă ce udă câmpul înverzit
Ca norii din văzduh ce-aleargă necontenit
Ca raza de soare ce umple văzduhul mereu
/: Doresc Isuse să umpli şi sufletul meu. :/
2.Cum cerbul doreşte izvorul cristalin
Cum râul goneşte, aleargă spumegând
Alerg şi eu Doamne spre Tine cu un dor sublim
/: Să-mi dai din apa ce curge din tronul divin. :/
3.Cum stelele noaptea pe cer eu le zăresc
Oricât le-aş privi frumos ele strălucesc
Priveşte Isuse azi spre fiinţa mea
/: Vino şi fă-mă să strălucesc ca o stea. :/
4.Nu poţi găsi un loc mai bun şi mai frumos
Decât lângă Tine să fiu mereu voios
La Tine e harul, la Tine e pacea mea
/: Toţi cei ce vin la Tine se vor repausa. :/
155. Ca şi noi copiii,Tu ai fost Isuse,
Copilaş în leagăn,care-ai râs şi plâns.
/: Şi-n smerită stare,daruri neapuse
Pentru mântuirea noastră Tu ai strâns :/
Ca şi nouă astăzi,frig Ţi-a fost şi Ţie,
Foame şi durere,Tu ai suferit.
/:Să ne duci în sfânta Ta Împărăţie,
Te-ai lăsat,pe cruce,să fii răstignit.:/
Ţie mulţumire,slavă şi-nchinare,
Inimile noastre ‘nalţă pe deplin,
/:Pentru-a Ta iubire,pentru-a Ta-ndurare,
Ce-Ţi reverşi într-una,peste noi,amin ! :/
156. Caut o ţarã-n care dorul nu mai e
Caut solia în care plânsul nu e.
/:Cu fericiri şi mângâiere
Ţarã sfântã a lui Isus.:/
:/Dorul meu e mare n-are asemãnare
Pentru Domnul meu Isus(HRISTOS)
El mã fãce tare şi îmi dã rãbdare
Ca sã-l aştept pe El:/
Caut o casã în care suferinţi nu sânt
Caut cetatea în-care Domnul meu cel sfânt
Cu mângâeri şi fericiri
Casã-n care vreau sã fiu.
Caut o turmã, care umblã înspre cer
Caut pãstorul blând, iubit Emanuel
Sã fiu şi eu un miel în turma Lui
Şi s-ajung în cer cu El.
157. Căci Domnul nu voiește moartea păcătosului
Ci vrea să se întoarca din calea lui cea rea,
Să vină la lumină ca să fie mântuit,
Căci ziua mântuirii e-aproape la sfârșit.
R: /: Căutați pe Domnul, câtă vreme se poate găsi !
Să chemăm Numele Lui cel mare care poate și-acum mântui. :/
Căci Dumnezeu nu ţine-n seamă al tău necunoscut,
A ta necunoştinţă în care te-ai zbătut
El ţi-a deschis o poartă sus pe care poţi veni:
E poarta mântuirii ! Deci, nu mai zăbovi !
Căci Domnul pentru tine pe-o cruce a murit,
Acolo la Golgota o suflete iubit,
Dar Tatăl din mărire, El din morţi L-a înviat
Şi-n marea Lui iubire poţi fi şi tu iertat.
Deci, vino la izvorul care curge neîncetat
Şi bea din apa vie, tu, suflet însetat!
Căci mâine se prea poate ca să fie prea târziu...
Deci, vino azi la Domnul, din moarte şi pustiu !
În cer e sărbătoare pentru omul păcătos
Când el de la pierzare se-ntoarce la Hristos,
N-ai vrea să fii acela, tu amicul meu iubit?
Întoarce-te acuma, ca să fii mântuit
- Dionisie Giuchici -
158. Către Tine îmi ridic ochii Isuse,
Şi Te chem... O, Domnul meu, nu mă lăsa,
/: C-am ajuns în grea durere Ah, trimite-mi mângâiere!
Ca să cad o Domnul meu nu mă lăsa! :/
Se ridica valuri mari de necredinţă,
Pe oglinda liniștitului ocean;
/: Valurile vin gramadă, Vor credinţa să mi-o piardă,
O condu-mă Tu Isuse spre liman! :/
Mă condu, pe-a-Tale plaiuri mult dorite,
Către locul mult dorit şi aşteptat.
/: Unde chinul se sfârșește Şi durerea nu mai este
Şi voi fi Isuse dulce mângâiat :/
Lacrime de dor Isuse -apar sub gene,
Şi Te chem cu dor să vii Nu-ntârzia!
/: Căci candelele-s sleite Şi fecioarele-aţipite,
Nu mai pot veghind să stea în noaptea grea :/
Se-mplinesc semnele vremii se-arată
Căci Isus pe nori curând va apărea.
/: Sună din trâmbiță tare: Vine Mirele fecioare!
Să grăbim cu toţii spre-a-L întampina :/
Fericiţi se vor chema aceia care,
La clipeala ochiului vor fi schimbaţi
Şi cu cei morţi din morminte Ce vor învia-nainte,
Vor zbura spre ceruri toţi înaripaţi. :/
Adu, Doamne, ziua ceea minunată
Când văzduhul va fi plin de melodii!
/: Vei lua de pe pământ, Sigilații cu Duhul Sfânt
Şi-i vei duce sus la Tine-n veşnicii. :/
159. Când am fost pus la-ncercare când am fost în mari nevoi
/:Doamne Tu ai fost cu mine, n-am fost singuri am fost doi:/
Tu nu mai părăsit, nu mai părăsit când Te-am supărat
Când Te-am întristat. Tu nu m-ai părăsit.
Când cei răi au dat în mine cu ocară şi noroi
/:Doamne Tu mi-ai dat răbdare n-am fost singur am fost doi:/
Când am fost pus faţă-n-faţă cu satana în război.
/:Doamne Tu mi-ai dat izbândă n-am fost singur am fost doi:/
Când a zis odată Domnul iată Eu voi fi cu voi
/:Am ştiut ca nu sunt singur şi în toate am fost doi:/
160. Când aud în depărtare-al luptei zgomot mare
Atunci ştiu că mulţi sunt prinşi de păcatul viclean.
Îndoiala şi frica`n-zadar îmi fac chemare
Nimic nu mă scoate din Canaan!
Cor:
Eu locuiesc pe munte,
Sub un cer clar şi senin
Eu beau din izvorul
Care-ntotdeauna-i plin.
O, da, eu mă hrănesc cu mană,
Care-o aflu pe deplin
Căci eu locuiesc în Canaan!
Jos, furtuna şi-ndoiala lumea o frământă.
Omenirea e în luptă cu vechiul duşman.
Sigur sunt cu-a mea viaţă în cetatea sfântă
Nu mă tem, căci eu sunt în Canaan!
Bată vântul cât îi place, nimic nu-mi va face;
Adăpost şi siguranţă la Domnul eu am.
Acolo e strălucire, în cetatea sfântă.
Eu pe veci sunt sigur, în Canaan!
161. Când bate vântul cu putere
Şi drumul e primejdios
Să nu te-ntorci ’napoi cu barca
Că-ţi vine-n ajutor Hristos.
Cor: Veni-va Domnul cu putere
Şi îţi va da El ajutor,
Te va conduce înspre portul
Unde debarcă-al Său popor.
2.Când valurile mari şi grele
Se vor izbi de barca ta,
Să ai atunci acea credinţă
Pe care Pavel o avea.
3.O, nu uita iubite frate
Că Domnul e de partea ta,
El te aşteaptă cu răbdare
S-ajungi în port cu barca ta.
162. Când Domnul te-ncearcă, fii treaz dragul meu,
/: Veghează întruna să nu-ţi pierzi cununa
Oricât încercarea-i de grea,
Cuptorul e-ncins tu stai neînvins
Credinţa păstrează oricând. :/
2.Cuptorul e mare şi-ţi curăţă starea,
/: Când arde în flăcări nu te da în lături
Va arde pân’ va curăţi
Zgura e din aur tu eşti un tezaur
Isus te cere curat. :/
3.Nu cârti în tine că eşti prea lovit,
/: Cel ce vede toate, îţi face dreptate
Nimic nu-i făr’ voia Lui,
Când biruieşti toate eşti ca o cetate
Zidită pe tari temelii. :/
4.Tu fii ca străjerul la poarta cetăţii,
/: Să ai armătura ce cere Scriptura,
Oricât încercarea-i de grea
Tu să fii în stare s-aştepţi cu răbdare
Venirea zorilor. :/
5.Căci timpul soseşte, Isus îţi vorbeşte
/: Şi-atuncea să-ţi spună, vino slugă bună
Ce credincios ai lucrat,
Şi-ai fost treaz întruna, primeşte cununa
Amin, s-a terminat. :/
163. Când Domnul va veni, ca la potop va fi,
Oamenii mereu se vor trudi,
De cele pământeşti se vor îngrijora
Până când sfârşitul va veni.
/:Vor sădi şi vor zidi până Domnul va veni
Şi, oricât i-ai tot chema, tot nepăsători vor sta.:/
2. Când Domnul va veni, ca la potop va fi,
Omenirea se va îngrozi
Căci va ploua cu foc şi-i va topi pe loc
Pe aceia care au hulit.
/:Dumnezeu a revărsat apă vie strop cu strop,
Şi pe ei, El i-a chemat ca pe cei de la potop.:/
3. Când Domnul va veni, ca la potop va fi,
Partea mare va rămâne jos
Că nu s-au pocăit şi nu s-au pregătit
Să-L aştepte pe Isus Hristos.
/:În corabie va sta neamul cel neprihănit
Care-n taină aştepta pe Isus cel răstignit.:/
4. Când Domnul va veni, ca la potop va fi,
Spune-mi, tu eşti pregătit acum
Să intri în vapor, în minunatul nor
Cu Isus şi cu al Său popor?
/:Ziua aceea va veni când ai Lui răscumpăraţi
Către ceruri vor pluti pe aripi de vânt purtaţi.:/
164. Când durerea vine cu al ei fior
/: La Isus priveşte căci El te iubeşte
Şi-ţi dă ajutor. :/
2.În valuri, prigoane şi-al urii venin
/: Domnul e cu tine şi-n orice suspine
El îţi dă alin. :/
3.El îţi ştie starea şi puterea ta
/: Şi nici o ispită nu-ţi va fi menită
Să-ţi fie mai grea. :/
4.Deci, În El te-ncrede chiar acum când plângi
/: Căci din grea durere stropi de mângâiere
Curând ai să strângi. :/
5.Viaţa ta de chinuri şi mari încercări
/: Se preface-n valuri ce dau peste maluri
De dulci mângâieri. :/
165. Când eşti aproape de Dumnezeu
Nimic în viaţă nu-ti este greu,
Când ai pe Domnul totu-i frumos
Căci El e viaţa, Isus Cristos.
Nu vei avea timp fericit cu Dumnezeu
Daca nu stai mereu cu El,pe calea Sa;
Dacă-i aşa, întoarce-te şi nu pleca,
Isus iubeste fiinta ta, nu uita!
Azi se mai poate, e încă har,
Iertarea însă se dă în dar;
Primeşte jertfa, numai prin ea,
Primeşti iertarea, iubirea Sa.
Nu te opri! gandeste-te ce-ai fost ce esti:
Isus te cheamă să păşeşti pe calea Sa;
El vine iar, si vei uita de-acest pământ,
Şi vei vedea pe Cel Preasfânt în curând
166. Când fraţii tăi te părăsesc şi prietenii te lasă
Şi-n drumul vieţii ai ajuns departe de a ta casa.
Chiar lumea-ntreagă de-ar umbla cu guri de ură pline
Isus a spus o nu uita Eu sunt mereu cu tine.
Chiar dacă toţi cei dragi ai tai cu care ai mers pe cale
Te-or ocari şi te-or scuipa, tu să le dai iertare.
Chiar dacă fraţii te lovesc, chiar fraţii tăi din casă
Aduţi aminte de Isus a spus că nu te lasă.
Chiar de ai ajuns batjocorit pierzând al tău renume
Tu nu uita că şi Isus aşa a fost în lume.
Tu nu uita că-n orice ceas şi-n boale şi-n suspine
Tu nu uita ce a spus Isus: Eu sunt mereu cu tine.
Sărac şi gol de-aş rămânea rănit de mâini straine
Tu cheamă-l numai pe Isus să stea mereu cu tine.
Isus ! tu eşti comoara ce o am aici în valea de suspine
Ascultă-mi dorul meu pribeag şi du-mă lângă tine.
Isuse eu te chem cu dor cu lacrimi şi suspine
Ajută-mă ca-n ceruri sus să fiu mereu cu tine.
167. Când harfa ta iţi amuteste, O, cântărețule, să ştii:
Eşti biruit şi te pândește Cumplitul gol din nopţi pustii...
Eşti ca fântâna fără apă Şi ca statuia-nțepenit:
La tine nu se mai adapă Cel ars de sete şi trudit.
Nu-şi mai găsește alinare Cel săgetat de suferinți;
Nici mângâieri, nici ușurare, În scrâşnetele lui de dinţi.
Tu eşti înfrânt, o, cântărețe, Când glasul tău a amuţit.
Şi-atrăgatoarea frumusețe De ochii tăi s-a despărţit...
Căci viaţa ta e doar cântarea; Ea-i darul ce ţi-a fost adus,
Prin ea tu ţi-ai făcut intrarea, În slujba Domnului Isus.
O, dacă taci, trăieşti înfrângeri Şi chinuri de nândurat;
În suflet totdeauna sângeri Şi trupu-n neguri ţi-e-mbrăcat.
Când harfa ta işi curmă cântul O, cântărețule, eşti stins...
Zdrobit ţi-e duhul de pământul Ce te-a atras şi te-a cuprins.
Cântând iţi vei păstra puterea Şi sufletul în veci frumos;
Ducând în cântec mângâierea, Eşti mângâiat tu, de Christos.
168. Când Isus Cristos m-a mântuit
Har din harul Său El mi-a dăruit
Pacea Lui mă face fericit,
Şi mă-ndeamnă-ntr-una să Îi cânt.
Doamne, Te măresc
şi Îţi mulţumesc
Pentru bunătatea-Ţi mare.
Pentru încercări,
Binecuvântări,
Doamne, azi Îţi mulţumesc.
Viaţa mea-mpreună cu Isus,
E un cer cenin, cer de soare plin.
Frică, griji, nevoi eu nu cunosc,
Căci de toate de la El primesc.
Vreau să ştie toţi că-s fericit,
Cu Isus al meu, ce m-a mântuit.
Vreau de-acum doar Lui să Îi slujesc,
Prin viaţa mea să-I mulţumesc.
169. Când Isus era pe munte lângă marea Galilei
Şi sau strâns noroade multe iar Isus era cu iei,
Isus ia privit cu milă şi de ei sa îndurat
Şi în dragostea-I divină El pe toţi ia vindecat!
/:Fericit e cine are pe Isus ca Salvator
Că în ziua încercării El îi vine-n ajutor,
Numai cu Isus alături de numic eu nu mă tem
Iar în ceasul încercării El răspunde când Îl chem!:/
Atunci orbi-ncep să vadă, surzi aud, muţii vorbesc,
Chiar şi şchiopii umblă iară toţi pe Dumnezeu Slăvesc!
O ce bine-i lângă Isus în prezenţa lui să stai,
Să ai viaţă fericită şi un ajutor să ai!
Când Isus şedea pe munte lângă marea Galilei
Şi sau strâns noroade multe iar Isus era cu iei,
Cum vom sătura mulţimea ucenicii au întrebat
Domnul pâinea a înmulţit-o şi pe toţi ia săturat.
Şapte coşuri erau pline cu tot ce a mai rămas
Tot ce El binecuvântă este binecuvântat!
Şi puţinul tău îţi va fii binecuvântat la fel
Nu pleca de lângă Isus ci încrede-te în El.
170. Când Isuse valuri vin întruna,
Pe-a vieţii barcă spumegând,
/:Fă ă-ntelegem atuncea că putem pierde credinţa
Doar o clipa de nu stăm veghind:/
Mai plăcută-I ascultărea în toate
De al Domnului prea sfânt Cuvânt
El din orice încercare poate,
Să te scape frate orişicând.
De ai căzut în deznădejde frate
Şi tu nu şti unde sa alergi.
/:Ia atunci tu sfânta carte
Căci în ea gasi-vei pace.
Legându-ţi rănile sufleteşti:/
Ruga ta să ţi-o înalţi fierbinte
Şi să-L rogi în duh să te întărească
Din căderea ta cea mai adâncă,
El biruitor o să te scoată.
Sa nu te îndoieşti nicicând pe cale
Pentru că lupţi singur disperat
/:O adu-ţi adu-ţi aminte cum prin încercări trecute
Cu glas tare Domnul te-a salvat:/
Mulţumirea jertfa-ţi fie-n toate
Chiar şi când norii se îngrămădesc
Căci în mijlocul furtunii tale,
Zorii izbăvirii se ivesc.
De te-ai depărtat de sfânta cale
Care duce în ceruri în veşnicii
/:Fa-ţi tu azi o cercetare
Căci a Domnului lucrare
Duhul Sfânt curând o va sfârsi:/
Mai plăcută-i ascultarea în toate,
Decât multe jertfe pe pământ.
Căci Isus ar vrea ca să se întorcă,
Sufletul ce ascultă al Sau cuvânt.
Căci prin valea cu suspine grele
Ca să treci tu trebuie mereu
/: Însă roagă-te întruna că El iţi va da cununa
Şi vei fi în veci cu Dumnezeu:/
Tu să nu te temi nicicând o frate.
Când pe Isus Îl ai în barca ta,
/:El Emanuel păstorul nostru,
Va rapi curând biserica:/
171. Când îmi bat în poartă furtunile ce vin
Nu mă tem, nu mă tem !
Când e cerul vieţii de gânduri negre plin
Nu mă tem, nu mă tem !
Eu Îl ţin de mână, de El mă alipesc
Şi întotdeauna, în ochii Lui privesc
Cu El împreună, cred şi reuşesc
Peste toate să păşesc.
Lânga mine El e cu mine mereu
Şi nici greul nu mai pare atât de greu
Nu sunt singur, orişice ar veni
Mâna Lui mă va păzi.
Când mă simt învins de al vieţii val
Nu mă tem, nu mă tem !
Mâna Lui mie-ntinsă, punte spre liman
Nu mă tem, nu mă tem !
Dacă îndoiala din nou mă va-ncerca
Nu mă tem, nu mă tem !
Chiar dacă puţină e credinţa mea
Nu mă tem, nu mă tem !
172. Când încă nu eram, Te-ai gândit la mine
Când nu existam, Isus mă cunoşteai
Pe Dealul Golgotei, pe Via Dolorosa
Purtai păcatul meu amar, pe cruce la Calvar.
Cuiele nu Te-au ţinut pe cruce,
Puteai atât de lesne să cobori
Dar dragostea Ta pentru omenire,
Te-a pironit, gândindu-Te la noi.
Nu Te-am văzut, cum Te-a văzut Maria
Şi mâna nu mi-am pus-o în mâna Ta
Ca pipăind să cred că eşti Isus, Mesia,
Cred – ai murit şi-ai înviat, să fiu şi eu salvat!
Cu dragoste, prin jertfă, m-ai mântuit
Iertat sunt de păcate şi-s fericit
În legământ am spus: Te voi urma în viaţă
Isus, eşti Domnul meu ceresc, mă-nchin şi Te iubesc.
173. Când încercat eram de tot
Pe-a vieţii mare furtunoasã
N-aveam speranţe sã mai pot
Sã scap de-a nopţii neagrã ceaţã!
N-aveam speranţe sã trãiesc
Iubirea Ta adevãratã
Când de-odatã Te zãresc
Lângã luntrea-mi încercatã.
Când valul greu ameninţa
Cãzând în val speranţa toatã.
Şi zbuciumat strigam din val
O vino, Doamne şi mã scapã!
Când am ajuns fãr-de putere
Vãzându-mi viaţa spulberatã.
M-ai cercetat, m-ai strâns la piept
Fãr’ sã-nţeleg asta vre-odatã.
Tu mã strângeai la pieptul Tãu
Minunea-i mare tresãriri.
Şi din furtuni şi din zenit
Pe braţul Tãu m-am sprijinit.
Isuse plâng la pieptul Tãu
Cu mine sã rãmâi mereu
Sã pot gusta dulceaţa Ta
Şi-atunci când viaţa-mi este grea.
Pe braţul Tãu, Te rog sã iei
Pe toţi copii Tãi loviţi.
Din vânturile nopţii grele
Atunci când sunt mai istoviţi.
Sã dai la toţi Tu biruinţã
La cei ce luptã prin credinţã
Sã-i scoţi din valuri sã nu-i laşi
Pe-ai Tăi cei slabi şi nevoiaşi.
174. Când în zare se iveşte solul celui necurat
Dumnezeu e tăria mea.
Când armatele de demoni
Cerul l-au întunecat
Dumnezeu e tăria mea.
Când tot iadul stă-n picioare
Pregătit pentru război,
Când simt că sufletul se zbate
Prins în cursa grea,
Mă aplec în rugăciune
Şi aştept ajutorul slavei ,
Dumnezeu e tăria mea.
Dumnezeu e tăria mea,
Adăpost pentru sufletul meu
Ajutor când povara e grea
Dumnezeu e tăria mea.
Dumnezeu are putere
Şi în cer şi pe pământ
Dumnezeu e tăria mea.
Tot ce-n lume se întâmplă
Este scris şi în cuvânt,
Dumnezeu e tăria mea.
Încercarea când e mare,
Şi se pare că mă-ngroapă
Întunerecul de-i mult
Şi nu mai pot vedea
Plec şi fruntea şi genunchii,
Dar înalţ spre ceruri Duhul
Dumnezeu e tăria mea.
175. Cand ma aflu-n prezenta Ta, pace gasesc!
Cand ma aflu-n prezenta Ta, imi vezi inima!
Cand ma aflu-n prezenta Ta, pace gasesc!
Cand ma aflu-n prezenta Ta, stiu ca Tu cunosti!
Tu-mi cunosti numele, Tu-mi cunosti viata mea,
Inca ma mai iubesti, inca-Ti pasa de mine!
Eu sunt visul ce-l porti ascuns in inima.
Cand ma aflu-n prezenta Ta, stiu ca Tu cunosti!
176. Când nici nu existam și nici n-aveam suflare,
Din cer încă de-atuncea mă vegheai.
Când nici chip nu aveam și nici vreo zi sub soare
În cartea vieţii numele-mi scriai.
Te laud, Te laud,
Te laud căci ai iubit sufletul meu.
Ești Sfânt, ești Drept, ești Bun, ești Mare !
Te laud căci numai Tu ești Dumnezeu !
Mă cercetezi-n ascuns, m-acoperi cu-ndurare
Si ești cu mine-atunci când mă trezesc.
O, cât de nepătruns ești în a Ta lucrare!
De-aceea, Doamne, numele-Ţi slăvesc.
Oriunde aș pleca Tu ești mereu cu mine,
Cu Tine chiar și noaptea este-o zi.
Cu Tine nu voi fi nicicând dat de rușine
Căci mâna Ta mă va călăuzi.
177. Când noi eram departe
Şi rătăceam în noapte
Isus Tu ai venit şi ne-ai salvat.
Din chinurile vietii
Din rece-a groap-a mortii
Isus,Tu ai venit şi ne-ai salvat.
COR:
Isus,Isus,Tu eşti al nostru Soare,
Eşti barca de salvare,
Eşti Mirele iubit şi minunat.
2.Când nu aveam pe nimeni,
Nici fraţi şi nici prieteni,
În Tine am aflat un Prieten bun.
La Golgota Isuse
Tu ne-ai cuprins în braţe,
De-aceea Te iubim nespus de mult.
3.Când lacrimile-amare
Se prelingeau in gene,
Şi suferinţa era tot mai grea.
În chinuri şi durere,
Tu mi-ai fost mângâiere,
O, numai Tu Isus cu mâna Ta.
4.Te asteptam Isuse
In post si in veghere
Ni-e dor sa te vedem cat mai curand.
Ne-am saturat aicea
De chin si de durere
O, cino si ne du in ceruri sus.
COR 2 : Isus, Isus, o vino mai degraba
Mireasa te asteapta
Si Duhul striga « Vino mai curand ! »
178.Când oceanele cumplit vuiesc
Ţine-mă În mâna Ta
Doamne dă-mi puteri să biruiesc
Tată ştiu că Tu eşti vegheator
/Stau liniştit, ştiu că-mi eşti Domn/
Ţine-mă În mâna Ta
Să m-ascunzi Întinde-ţi aripa
Doar în Hristos
Mă oglindesc
Puterea Sa
În linişte-o primesc.
179. Când pe cale ești aproape ca să cazi
Amintește-ți că ai în cer un Tată
Spune-i Lui tot ce te-apasă-n suflet azi
Cu-ndurare te primește și te iartă
/: Ce minunat să poți să spui
Că ești copilul Domnului
Și-n El poți să te-ncrezi mereu
El poartă toată grija ta
Și-ți dă din mângâierea Sa
Ce minunat e Dumnezeu :/
Când te-ncearcă îndoieli și-amărăciuni
Amintește-ți că ai în cer un Tată
Vin la El ne-ntârziat cu rugăciuni
El ți-aduce pace sfântă minunată
Stai mereu încrezător în Tatăl Sfânt
Orice-ar fi să vină-n calea ta în viață
El iți dă puteri să lupți pân’ la sfârșit
Să sfârșești cu bine lupta ce stă-n față
/: Ce minunat să ai în cer
Un Tată cum e Tatăl meu
Și-n El poți să te-crezi mereu
El iartă toată vina ta
Și-ți dă din mângâierea Sa
Ce minunat e Dumnezeu :/
180. Când privesc bolta înstelată ce-i întinsă sus
Mă cuprinde-un dor să merg înspre Isus;
Sunt ca Petru ce, pornind pe val se scufunda;
Mâna mea vreau s-o ştiu în mâna Ta.
Mâna Ta Doamne m-a scăpat din moartea rea
Mâna Ta Doamne mă păzeşte-n noaptea grea
Şi poate fi valul ‘nalt, Tu ţii corabia mea
Mâna Ta Doamne mă va purta.
Când şuvoaiele-nspumate vin asupra mea,
Şi când vântul mă aruncă la pământ,
Deşi inima se-opreşte-n loc eu nu mă tem;
Mâna mea vreau s-o ştiu în mâna Ta.
Mâine dincolo de stele în zori de zi
Vom străbate drumul printre galaxii
Şi-am să strig: - Slăvit să fii acum şi-n veşnicii
Mâna mea vreau s-o ştiu în mâna Ta.
Mâna Ta Doamne printre stele m-a purta
Mâna Ta Doamne mă conduce-n ţara Ta
Dar mâna Ta va aşeza pe cap coroana cea grea
Mâna Ta Doamne mă va purta.
181. Când seninul mi se stinge, am speranţă
Strig la Domnul meu din ceruri şi-mi dă viaţă
/: Strig cu lacrimi către Isus când mi-e greu
Cu dragoste mă măngâie, Domnul meu :/
Cand pe trup eu am vreo rană dureroasă
Isus vine şi mi-o leagă , nu mă lasă
/: Şi durerea mi-o alină El degrabă
Domnul meu cu drag mângâie orice rană :/
Când sufletul meu oftează de durere
Ochii mei când lăcrimează , El mi-i şterge
/: Când pe calea mea îngustă cad pe coate
Isus vine cu iubire şi mă scapă :/
Eu aştept şi am nădejde că El vine
Va veni să-Şi ia Mireasa şi pe mine
/: O...! Ce mare bucurie când pe nor
Ne va duce în Cer, Acasă, Salvatorul :/
182. Când simţi în piept amar mustrarea
Pentru păcatul tău ascuns,
/: Să ştii c-atunci Mântuitorul
Cu-a Lui iubire te-a pătruns. :/
2. Când uraganul suferinţei
Fiinţa ta a copleşit,
/: Să ştii c-atunci te cercetează
Mântuitorul tău iubit. :/
3. Când pierderi nemai întâlnite
Ţi-aduc în piept durerea grea
/: Să ştii c-atunci Mântuitorul
Alt dor mai mare vrea să-ţi dea. :/
4. Când cei din casă te alungă
Pentru Cuvântul ce-l asculţi
/: Să ştii c-atunci Mântuitorul
Îţi pregăteşte fraţi mai mulţi. :/
5. Când vezi că moartea te ajunge
Şi tu te zbaţi ca s-o alungi,
/: Să ştii c-atunci Mântuitorul
Vrea-n viaţa veşnică s-ajungi. :/
6. Fii liniştit în toată vremea
Şi-ncrezător mereu să fii,
/: Că tot ce vine peste tine
E mâna Domnului, să ştii. :/
183.Când singur pe cale eu sunt descurajat si trist,
Nu uit că-n cer am un Tată ce nu m-a părăsit.
Eu cânt în lumină și-n noapte
Cu totul eu Lui m-am supus,
Și nu pot să tac ci voi spune,
Cum Tatăl m-a condus.
Strălucitoare zile, mereu eu voi avea.
Când Domnul El conduce , chiar El viața mea.
184. Când sunt căzut, când sunt bătut Doamne spre Tine caut
Când sunt gonit şi prigonit strig către cel prea înalt
Ascultă-mă când te chem e noapte în jur şi mă tem
Vâslesc din greu dar sunt de valuri dus
Ascultă-mă când te strig mă prind fiori şi-mi este frig
Am obosit şi-aproape sunt răpus ascultă-mă Isus.
Valuri adânci, furtuni şi stânci sunt doar în calea mea
Privesc în sus doar Tu Isus Tu eşti scăparea mea.
Te-aştept mereu o Domnul meu chiar dacă zăboveşti
Te chem plângând de dor arzând Doamne unde eşti?
185. Când sunt in luptă pe-a mea cale
Şi-nconjurat de rău eu sunt
Când simt că nu mai am speranţă
Mă uit in sfântul Tău Cuvânt
Vrăjmaşul caută să lovească
În sufletul ce Îl iubeşti
Atunci eu strig:"Lăudat fii Doamne!"
Şi Tu de rău mă izbăveşti.
Să strigăm: Lăudat să fie Domnul!
Să-L chemăm pe singuru-mpărat
Să strigăm către Cel Atotputernic
Căci El ne va da,biruinţa Sa
Să strigăm,cu toţii să strigăm!
Eu ştiu că vor veni ispite
Şi cred că nu va fi uşor
Dar eu când mă încred în Domnul
În toate sunt biruitor
Acum eu pot fi fericit
Căci Isus m-a eliberat
Mi-a dat din Duhul Său cel Sfant
Putere nouă El mi-a dat.
186. Când te afli în valuri grele, nu cârti şi nu uita
Cel ce-a liniştit furtuna, ştie încercarea ta.
/:Roagă-te şi crede, roagă-te şi crede,
Cel ce totul vede nu te va lăsa:/
Când îţi mor fiinţe scumpe, nu te teme, nu uita
Cel ce morţi înviază, ştie de durerea ta.
Când îţi vezi pierduţi copiii, crede încă, nu uita
Cel ce vede tot ţi-i află, ştie rugăciunea ta.
Când ajungi în vremi de lipsă, ai nădejde, nu uita
Cel ce pâinea o înmulţeşte, ştie îngrijorarea ta.
Când înconjur numai spaime, 'nalţă-ţi capul, nu uita
Dumnezeu cel viu şi tare, va grăbi scăparea ta.
187. Când te afli-ngrijorat
Strigă către Domnul
De povară, de păcat
Strigă către Domnul!
Cor:
/: Strigă către Domnul!
Orişice te-apasă
Strigă către Domnul!
Căci El nu te lasă. :/
2.Dacă vreii să fii mai sfânt
Strigă către Domnul!
O lumină pe pământ
Strigă către Domnul!
3.Pentru cauza vieţii noi
Strigă către Domnul
Pentru ziua de apoi
Strigă către Domnul!
4.Frământat de ce va fi
Strigă către Domnul!P
entru vremuri ce-or veni
Strigă către Domnul!
5.Pentru ultima ta zi
Strigă către Domnul!
Izbăvit de chin vei fi
Strigă către Domnul!
188. Când ţi-e dat un sfat în pilde,
Când o mână ţi se-ntinde,
Ca să fii scăpat de chin,
Cum sa nu răspunzi Amin.
Să nu stăm pe bănci de formă
Într-o casă uniformă,
Câţi pe Domnul îl iubim
Să strigăm cu toţi Amin.
Când ţi-e dată veşnicia,
Lasă la pământ mândria
La atâta măreţie,
Poţi să spui aşa să fie.
Când ai fost salvat de moarte
Şi de a răului şoapte
De-ameninţătorul chin
Cum să nu răspunzi Amin.
Ţi-ai întins spre mine mâna
Şi mi-ai pregătit cununa
Ţie Doamne mă închin
Te slăvesc şi-ţi cânt Amin.
189. Când urmez, Isuse, Ţie, Tu să nu mă laşi!
Îndoieli când vor să-mi vie, Tu să nu mă laşi!
Tu să nu mă laşi, Tu să nu mă laşi,
Eu în Tine mă încred, Tu să nu mă laşi!
Când ispita mă munceşte, Tu să nu mă laşi!
Când credinţa-mi şovăieşte, Tu să nu mă laşi!
Tu să nu mă laşi, Tu să nu mă laşi,
Eu în Tine mă încred, deci să nu mă laşi!
Când am clipe fericite, Tu să mă susţii!
Când mă aflu-n suferunţe, Tu să mă susţii!
Tu să mă susţii, Tu să mă susţii,
Isuse, eu Te iubesc, Tu să mă susţii!
Dacă noaptea mă cuprinde, Tu să mă susţii!
Când lumina mi se stinge, Tu să mă susţii!
Tu să mă susţii, Tu să mă susţii,
Isuse, eu Te iubesc, Tu, să mă susţii!
Mâna Ta de mă conduce mă simt fericit!
Sigur ea în cer mă duce, mă simt fericit!
Mă simt fericit, mă simt fericit,
Că în cer voi fi cu Tine-n veci nedespărţit!
190. Când va începe nunta noastră
În dimineaţa fără nori;
O, când va-ncepe nunta noastră,
În dimineaţa fără nori
/: Va fi lumină şi splendori. :/
2.Când faţa Ta strălucitoare ,
Isuse drag, se va ivi;
De faţa Ta strălucitoare
S-or stinge stele, lună, soare,
/: Lumina Ta le-a copleşi. :/
3.Noi îmbrăcaţi în alb şi soare,
Uimiţi de cerul Tău slăvit
Străluminaţi de-un veşnic soare
Cântând Ţi-om pune la picioare
/: Cununa harului primit. :/
4.Când vom zbura spre cer Isuse
Aleşii tăi de pe pământ,
Când sus în ceruri o, Isuse,
Vom sta în slăvile nespuse
/: La masa Ta o, Mire sfânt. :/
5.Ah, bucuriile-ntâlnirii
Ce-n suflet, Doamne, vom simţi,
Ca bucuriile-ntâlnirii
Şi fericirea fericirii
/: N-a fost şi nici nu va mai fi. :/
6.O, adă clipa aşteptată
Când vom pluti strălucitori;
Adu-ntâlnirea aşteptată,
Şi nunta noastră minunată
/: Din dimineaţă fără nori. :/
191. Când valurile de încercare m-au cuprins
Când unul după altul au venit
Atuncea ochii mei spre cer i-am aținţit
Şi-n viaţa mea încă o speranță s-a aprins.
Noi azi venim să-Ţi mulţumim
Căci viaţa ce-o traim aici
E plină de dureri, e plină de încercări
Dar totuşi noi cu Tine biruim.
Când ochii mei au lăcrimat cu amar
Credeam o Doamne că m-ai părăsit
Dar Tu cu glasul dulce mi-ai vorbit
Te voi scăpa de al încercărilor pahar.
Ajută-ne Isus cât vom trăi
Prin încercări să Te putem suji
Să nu cârtim când greul va veni
Căci Tu ne-ai spus că-n veci cu noi vei fi.
Noi ştim o Tată când Tu vei veni
De pe Pământ la cer ne vei răpi
Iar noi în schimb iţi vom cânta mereu
În veci de veci Preasfinte Dumnezeu.
190. Când va începe nunta noastră
În dimineaţa fără nori;
O, când va-ncepe nunta noastră,
În dimineaţa fără nori
/: Va fi lumină şi splendori. :/
2.Când faţa Ta strălucitoare ,
Isuse drag, se va ivi;
De faţa Ta strălucitoare
S-or stinge stele, lună, soare,
/: Lumina Ta le-a copleşi. :/
3.Noi îmbrăcaţi în alb şi soare,
Uimiţi de cerul Tău slăvit
Străluminaţi de-un veşnic soare
Cântând Ţi-om pune la picioare
/: Cununa harului primit. :/
4.Când vom zbura spre cer Isuse
Aleşii tăi de pe pământ,
Când sus în ceruri o, Isuse,
Vom sta în slăvile nespuse
/: La masa Ta o, Mire sfânt. :/
5.Ah, bucuriile-ntâlnirii
Ce-n suflet, Doamne, vom simţi,
Ca bucuriile-ntâlnirii
Şi fericirea fericirii
/: N-a fost şi nici nu va mai fi. :/
6.O, adă clipa aşteptată
Când vom pluti strălucitori;
Adu-ntâlnirea aşteptată,
Şi nunta noastră minunată
/: Din dimineaţă fără nori. :/
191. Când valurile de încercare m-au cuprins
Când unul după altul au venit
Atuncea ochii mei spre cer i-am aținţit
Şi-n viaţa mea încă o speranță s-a aprins.
Noi azi venim să-Ţi mulţumim
Căci viaţa ce-o traim aici
E plină de dureri, e plină de încercări
Dar totuşi noi cu Tine biruim.
Când ochii mei au lăcrimat cu amar
Credeam o Doamne că m-ai părăsit
Dar Tu cu glasul dulce mi-ai vorbit
Te voi scăpa de al încercărilor pahar.
Ajută-ne Isus cât vom trăi
Prin încercări să Te putem suji
Să nu cârtim când greul va veni
Căci Tu ne-ai spus că-n veci cu noi vei fi.
Noi ştim o Tată când Tu vei veni
De pe Pământ la cer ne vei răpi
Iar noi în schimb iţi vom cânta mereu
În veci de veci Preasfinte Dumnezeu.
192. Când valuri multe și furtună se abat mereu în calea mea
Vâslesc cu Isus împreună căci El îmi este izbăvirea mea.
|:Pe Tine Te slăvesc, Doamne Te preamăresc
În Tine eu mă încred o Domnul meu
Ce mare-i slava Ta curând Te voi vedea
Și în veci de veci Isuse îți vom cânta:|
Nu mai e mult și vom ajunge când greul tot se va sfârsi
Noi vom lupta și vom învinge că Domnul Isus ne va întări.
Să Îi cântăm toți Aleluia pe Isus azi să-L preamărim.
Strigând cu toții Maranata Aleluia în veci de veci amin.
193. Când vei vedea în ziua-aceea
Că El a fost Cel răstignit
Ce-amar te vei căi că Domnul
Te-a tot chemat dar n-ai venit
/: O Dumnezeu să aibă milă
Nu-ţi pierde sufletul pustiu
Să plângi acum spre mântuire
Şi nu atuncea prea taziu:/
Când vei vedea în ce-ntuneric
Te duci pe veci nemântuit
Ce-amar te vei căi că-n viaţă
Ai auzit dar n-ai primit
Când vei vedea, orice nădejde
De mântuire ţi-ai pierdut
Ce-amar te vei căi zadarnic
De tot ce vezi dar n-ai crezut
194. Când viaţa ta-i senină şi ceru-nseninat
Adesea frate dragă, poate c-ai uitat,
Să-I mulţumeşti lui Isus, priveşte-n jurul Tău
Te-a binecuvântat şi te-a ferit de rău.
Cor:
Căci zilele se duc cu vremea,
Care se schimbă tot mereu..
Doar unul singur nu se schimbă
Şi-acesta este Dumnezeu!
Noi ne schimbăm adesea când este puţin greu
Dar izbăvit e-acela ce stă în Dumnezeu!
Chiar şi atunci când crucea apasă zi de zi
O zi sortită este când Domnul va veni!
Sfârşit la toate fi-va, statornic să rămâi
Din toate ce-or rămâne e dragostea dintâi.
Deci nu lăsa ca vremea să schimbe viaţa ta
Ci stai bazat pe Domnul, şi El te va salva!
195. Când vom intra pe-a tale porţi de aur,
Ierusalime, loc iubit şi sfânt,
/: Tot cerul va fi plin de osanale,
Spre slava Celui pururi drag şi sfânt. :/
Uimiţi de-atâta sfântă măreţie,
Scăpaţi de lutul ce ne-a frământat,
/: În veci de veci, cânta-vom numai Ţie
Şi sângelui ce ne-a răscumpărat. :/
Cu ochii-n lacrimi de bucurie sfântă,
Scăldaţi în raza soarelui dorit,
/: Nesăturaţi de Faţa Ta cea blânda,
Iţi vom cânta, pe veci, căci ne-ai iubit. :/
Pe străzi de aur ca sticla străvezie,
Cu toţi cei dragi şi scumpi ce i-am iubit,
/: Cânta-vom veşnic slavă, numai Ţie,
De dragostea cu care ne-ai iubit. :/
Ierusalime, vei auzi cântarea,
Ce îngerii n-o ştiu şi n-au cântat,
/: Atunci, în ziua când va fi serbarea
Poporului pe veci răscumpărat. :/
Când întristarea, din inimi, va fi ștearsă,
Şi fericirea veşnică va fi,
/: Dorita noastră, scumpa noastră casă,
Ierusalime, când te vom zări? :/
196. Când zorii se-arată zâmbind dimineaţa
Şi încă o zi iar a început,
Când soarele vrea să-şi ridice faţa,
Lumină să dea pe pământ,
Când freamătul zilei începe deodată
Şi liniştea nopţii s-a dus,
/: Cu gândul spre ceruri in inima toată
Îl chem încă o zi pe Isus :/
R: Nu vreau să trăiesc fără Tine, Isuse
O singură zi pe pământ
/: O zi fără Tine e o zi pierdută
Şi nu mai revine nicicand:/
În zori de zi chiar departe de casă,
De locul odăii ascuns,
În mijlocul lumii ades’ furtunoase.
De zgomotul vremii pătruns.
Atunci îmi înalţ al meu gând înspre Tine
Şi-aşa cum în zori miai promis.
/: Te chem, o, Isus, să vii lângă mine
Cu Tine sunt de neînvins:/
197. Când zorile revarsă mărgăritar pe flori,
Când razele-şi arată bogatele culori,
Când umbra nopţii piere şi raze cresc uşor,
Aşterne-te la lucru, căci timpul trece-n zbor!
Când soarele revarsă, al razei sale joc,
Şi lumea încălzeşte, cu para lui de foc,
Aşterne-te la muncă, lucrează iar cu spor,
Căci trece dimineaţa şi timpul trece-n zbor.
Încet coboară seara şi noaptea va veni,
Murmură vântul dulce în codrii şi câmpii,
Amurgul tainic vine, munciţi, munciţi, cu zor,
Căci iată vine noaptea, şi timpul trece-n zbor.
198. /:Cant Aleluia,:/
Tie, Dumnezeul meu slavit!
/:Cant Aleluia,:/
Te iubesc caci Tu m-ai mantuit!
Jertfa multumirii arda pe altar
Tatalui Iubirii, Sfant Izvor de har!
/:Cant cu credinta:/
Tie, Dumnezeul credincios!
/:Cant cu credinta,:/
Fiului Tau Sfant, Isus Hristos!
/:Cant cu-nchinare,:/
Tie, Dumnezeul minunat!
/:Cant cu-nchinare,:/
Cant cu focul care Tu mi-ai dat!
199. Cântarea Arcului -- TITLE
199. Mi-amintesc când veneam ca străin peste hotar
Prin pustiu şi prin stânci sau prin peşteri fugar
Dar deodat-a venit la mine un străin
Cu vestea ce de-atunci mă face să tot suspin
Vestea ce mi-a adus inima mi-a străpuns
Stam mereu şi plângeam căci a murit Ionatan.
Când eram amândoi la masa la împărat
Prietenie pe veci în taină am jurat
Nu mai am nici un prieten ca tine pe un om
Doar în Ceruri mai am un Păstor şi un Domn
Ionatan, Inatan, mi-ai rupt sufletul meu
Mai bine muream chiar eu în locul tău.
Fala ta Israel zace-ntinsă prin văi
Saul şi Ionatan şi tot vitejii tăi
Prin Ascalon şi prin Gad, vestea să n-o răspândiţi
Să nu ştie duşmanul ce greu am fost loviţi
Ah ce durere grea, ah şi ce mult te iubesc
O dragul meu Ionatan te plâng cu lacrimi boceam.
M-ai iubit te-am iubit, ca pe sufletul meu
Prin tine m-a scăpat de la moarte Dumnezeu
Când ai tras trei sageţi ca să mă înştiinţezi
Nu ştiam căci de-atunci faţa n-ai să mi-o mai vezi.
Când ne-am îmbraţişat prieteni adevărat
Atunci plângeam amândoi, acum plâng doar ochii mei.
De ştiam căci tu eşti de duşmani urmărit
Ca un şoim în ajutor în grabă ţi-aş fi venit
Cât de mult mi s-a frânt inima din al meu piept
Şi zdrobit de-al meu dor, mă uit la Mefiboşet.
Ionatan prieten bun, n-am la cine să spun
Nimeni orişicine-ar fi nu te poate înlocui.
Să înveţe cântarea am spus poporului
Căci e scris de mine în Cartea Dreptului
Ionatan, Ionatat i-o cântare de dor
Şi-am s-o cânt mereu până când eu am să mor.
Prieten adevărat mai ceva decât fraţi
Doar moartea cu a ei urgii îi mai poate despărţi.
Ionatan, Ionatan mi-ai rupt sufletul meu
Mai bine muream chiar eu în locul tău.
200.
Cântarea mea e numai despre Isus
Cerescul Fiu al Tatălui slăvit
El a venit păcatul să mi-l şteargă
Când la Calvar pe cruce a murit.
Cântarea mea e numai despre Isus
Ce-n locul meu pedeapsa a purtat
Şi-n versul ei cântarea mea va spune
Ce fericiri şi bogaţii mi-a dat.
Cămaşa Lui stropită-n sfântu-I sânge
Crucea şi spinii cu păcatul meu,
Mormântul gol, speranţa revederii
Despre aceasta voi cânta mereu.
Cântarea mea va fi doar despre Isus
Chiar peste râu odată-n veşnicii
Cu imnul sfânt al miilor de îngeri
Cântarea mea atunci se va uni.
Cântarea mea e numai despre Isus
Cerescul Fiu al Tatălui slăvit
El a venit păcatul să mi-l şteargă
Când la Calvar pe cruce a murit.
Cântarea mea e numai despre Isus
Ce-n locul meu pedeapsa a purtat
Şi-n versul ei cântarea mea va spune
Ce fericiri şi bogaţii mi-a dat.
Cămaşa Lui stropită-n sfântu-I sânge
Crucea şi spinii cu păcatul meu,
Mormântul gol, speranţa revederii
Despre aceasta voi cânta mereu.
Cântarea mea va fi doar despre Isus
Chiar peste râu odată-n veşnicii
Cu imnul sfânt al miilor de îngeri
Cântarea mea atunci se va uni.
201. Cânt Domnului că mi-a făcut bine
Lui Dumnezeu glorie!
Mi se bucură inima-n mine,
Lui Dumnezeu glorie!
Refren:
Cânt lui Dumnezeu glorie
Şi tot pământul să-I cânte
Lui Dumnezeu glorie!
El mi-a adus mântuire
De-aceea-I cânt pe vecie
Lui Dumnezeu glorie!
Cu natura-ntreagă Îi cânt şi eu
Lui Dumnezeu glorie
Să-L slăvească munţii şi apele
Lui Dumnezeu glorie!
202. Cântaţi cu toţi,vă bucuraţi,
Puţin a mai rămas
Oricât ar fi crucea de grea
Din ea să nu tăiaţi.
Încă puţin a mai rămas
Isus din nou va reveni
Să-şi ia Mireasa sus la cer
Prin Duhul Sfânt o va răpi.
Mulţi au căzut sub crucea grea
De grijuri şi poveri
Dar Dumnezeu,prin Duhul Sfânt
Le-a dat mereu puteri.
Chiar dacă mergi spre cer plângând
Curând toate le vei uita
Isus Hristos cu Mâna Sa
Va şterge lacrima,nu dispera.
Chiar dacă treci prin încercări
Frate nu te lăsa
Tu strigă-ntr-una la Isus
El e scăparea ta.
El e salvarea tuturor
Celor ce se încred în El
El e Fiul Lui Dumnezeu
Isus Hristos Emanuel.
203. Cântați popoare, neâncetat,
Un imn de sărbătoare!
Cântați Celui ce-i Adorat,
Domnului nostru mare!
Cântați Celui ce ne-a salvat,
Celui ce-i veșnic Împărat,
Celui ce ne-a răscumpărat
De moarte și pierzare.
El locuiește Sus, în Cer,
Acolo-n slăvi sublime,
Dar e și-aici, la cei ce-L cer
Și azi, ca și-n vechime.
El a 'naltat pe Daniel,
Și l-a condus pe Israel,
Toți câți s-au încrezut în El,
N-au fost dați de rușine.
Tu, Cel ce stai pe heruvimi,
Înconjurat de glorii,
Cu fața albă ca de crini,
Și-Ți cântă mii de coruri,
Îți cântă, azi, ai tăi copii
Atâtea sfinte melodii,
Tu, Cel ce-ai fost, ești și vei fi
Domn pe Pământ și-n Ceruri.
Lângă acei ce Te slăvesc,
M-apropii și eu, Tată,
Și-Ți cânt cu-ntregul Univers,
Din inimă curată.
Iar dacă nu voi mai putea
Și buzele îmi vor tăcea,
Doar suspinând, Te-oi lăuda,
O, Doamne, pan' la moarte!
204. Cânta-voi Celui preaiubit
Cântarea lui de jale,
Cântarea unui prinţ avut
Asupra viei Sale.
Cor:
Iubitul meu avea pe-un câmp
O vie-aşa mănoasă.
Cât a muncit sădind în ea
Doar viţă mai aleasă.
Făcut-a Domnul şi-aştepta
Acum cu nerăbdare
Să facă struguri buni, dar ea
A dat doar roade-amare.
Cor:
Ah, unde eşti poporul Meu?
De-aţi judeca voi bine:
Ce-am dobândit săpând în ea
Şi ce-Mi făcu ea Mie?
Ah, ce-aş mai fi putut să-i dau,
Ce n-am făcut Eu oare?
De ce în loc de struguri buni
Mi-a dat doar roade-amare?
Cor:
Ah, via Domnului, de ce
S-aduci doar roade rele?
Când te gândeşti s-aduci rod bun
Răsplată pentru ele?
205. Cânt lui Isus că mi-a făcut bine
Lui Dumnezeu glorie!
Mi se bucură inima-n mine,
Lui Dumnezeu glorie!
Cor:
Cânt lui Isus glorie
Şi tot pământul să-l cânte
Lui Dumnezeu glorie!
El mi-a adus mântuire
De-aceea-I cânt pe vecie
Lui Dumnezeu glorie!
Cu natura-ntreagă sa-I cânt aş vrea
Lui Dumnezeu glorie!
Să-L slăvească munţii şi apele
Lui Dumnezeu glorie!
206. 1. Cât ai trăit ai strâns şi-ai strâns
Cum strânge de pe crengi furtuna
/: Şi-acum te uiţi cu suflet strâns
Căci toate câte ţi le-ai strâns,
/: Te lasă una câte una. :/
2. Ai vrut în lumea de nevoi
Să-ţi faci un rai de cutezanţă
/: Şi-acum dai totul înapoi
Şi pleci de-aici cu pumnii goi
/: Dar unde pleci tu n-ai speranţă. :/
3. Ai vrut aici pe acest pământ
Să-ţi saturi inima flămândă,
/: Dar vai, cu cât ai adunat
Cu-atât de lume te-ai legat
/: Cu-atât mai grea e despărţirea. :/
4. Priveşte azi ce ţi-a rămas
Şi singur judecă-ţi fiinţa
/: Isus te cheamă, fă un pas
Şi-alege-n ultimul tău ceas,
/: Comoara cea de preţ, căinţa. :/
207. Cât de bine mă simt cu aleşii Domnului,
Poporul minunat!
O, ce bine mă simt cu aleşii Domnului,
Poporul minunat!
Strălucesc feţele, cântă adunarea,
Cerul stă şi-ascultă cântarea
O, ce bine mă simt cu aleşii Domnului,
O, ce popor minunat!
Ce plăcut şi ce frumos e pe calea lui Cristos!
Când pe Domnul ei îl laudă voios.
Nu e loc mai fericit, ca acel unde-ai găsit
Pe toţi sfinţii ce-mpreună s-au unit.
O, ce bine-atunci va fi, când pe nori El va veni
Şi în slava Lui ne veci ne va uni!
Lângă El ne-om aduna şi plângând Îi vom cânta
Împreună fericiţi cu El vom sta.
208. Câte doruri imi frământă viaţa
Numai unul singur vreau să-l am.
Doamne lumineaza-mi astăzi faţa,
/:Şi pe rane Tu să-mi pui balsam:/
Vin acum şi-Ţi cer iertare, pentru tot ce am făcut rău
/:Vreau ca-n bunătatea-Ţi mare sa ma ştiu copilul Tău:/
Te rog sa- ma dai astăzi mangaiere,
Şi prin harul Tău să mă întareşti.
Inima mea plină de durere,
/:Numai tu poţi să mi-o lecuieşti:/
Dă-mi din bucuria mântuirii,
Când umblu pe acest pământ străin.
Du-mă apoi pe culmea fericirii
/:Din Ierusalimul nou şi sfânt:/
209. Nu de mult am întrebat odată
Pe-un bătrân ce pleca foarte curând
Spune-mi tataie ce-ai luat de la viaţă
Ce mulţumire ai de pe acest pământ
Mi-a răspuns după o clipă de ezitare
Cu glas duios mi-a vorbit, parcă-l aud:
Zilele-n care am mers în Lucrare
Am vestit Cuvântul la cât mai mulţi.
Cor
Cât ești tânăr să faci o lucrare!
Cât ești tânăr ai puteri și biruinţi!
Cât ești tânăr , Domnul se bucură de tine,
Ai curaj și răul poţi să-l învingi!
Simţeam aceasta în mine, cel care
Stăteam așa și cugetam la lecţia lui
Odată-n viaţă mi s-a-ntâmplat și mie
Să mă gândesc, oare eu ce am făcut
Mai dă-mi, Doamne, câţiva ani de zile
Și te-oi sluji de acum mai mult!
Gândeam la Ezechia și la mine,
Din clipa-aceea eu așa am făcut.
Cor
Cât sunt tânăr, să fac o lucrare!
Cât sunt tânăr, am puteri și biruinţi!
Cât sunt tânăr, Domnul se bucură de mine,
Am curaj și răul pot să-l înving!
Ia astăzi un caiet, scrie-o cântare,
Fă o lucrare de-ajutor pentru bătrâni,
Mergi la orfani și la alţii în nevoi, care
Așteaptă ajutor și un sfânt Cuvânt.
Cor
Cât sunt tânăr, să fac o lucrare!
Cât ești tânăr , ai puteri și biruinţi!
Cât ești tânăr, Domnul se bucură de tine,
Ai curaj și răul poti să-l învingi!
- Stefan Irimia -
210. Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aş fi de n-ai fi tu în mine cu harul Tău nemărginit?
Aş fi un bulgăre de gheaţă un chip de humă fără viaţă,
O stâncă-nvăluită-n ceaţă şi-o noapte fără dimineaţă.
2.Aş fi un far fără lumină, pustie pe nisipuri plină,
Cu vânturi fără de hodină, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină;
Aş fi o albie uscată pe unde-a fost un râu odată,
O frunză smulsă şi purtată fără de scop, prin lumea toată.
3.Aşa aş fi dar slavă Ţie! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie,
Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie;
Eu n-aş şti azi ce-i strălucirea vieţii-n mii si mii de feţe
Şi n-aş fi cunoscut iubirea cu-nfiorări de frumuseţe.
4.De n-ai fi fost Tu Bunătate, Începătorule-a-toate,
Cu taine adânci şi minunate, ce totul vrea şi totul poate;
Tu m-ai suit în slăvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, şi-acum, şi-n veacul care vine!
211. Ce-aş fi făcut în vremuri de nevoi?
De n-ai fi fost la cârma vieţii mele,
Când năvălit-au valuri mari puhoi,
Credinţa să mi-o sfarme, să mi-o spele
M-ar fi înecat atâtea valuri mari,
Şi ar fi trecut pâraie peste mine,
Dar în grelele talazuri Tu apari,
Şi mai departe merg ferit cu Tine.
Ce aş fi făcut în lumea asta rea?
De n-ai fi fost Isus samaritene,
Să mă ridici când nimenea n-a vrut,
Şi să-mi alini Tu lacrimile în gene.
Dar simt mereu cum ma călăuzeşti,
Şi adăpost imi dai pe a vieţii cale,
Şi fiindcă atât de mult Tu mă iubeşti,
Eu vreau să stau sub scutul mâinii Tale.
Ce aş putea eu singur pe pământ,
Un călător pribeag şi fără tinta,
De n-aş fi auzit al Tău Cuvânt,
De ceruri şi de ţara sfânta.
212. Ce bine-i lângă Dumnezeu când şti că El e scutul tău.
Pe cale tu nu vei cădea căci Domnul e la dreapta ta.
De ar bate vanturi cu furtuni şi valuri mari de-ar năvăli
Pământul de s-ar clătina cu Domnul noi v-om birui.
/:Încrede-te în Stânca izbăvirii,
Încrede-te deplin în Dumnezeu.
În Dumnezeul Sfânt al mântuirii
Căci El e ajutorul tău şi al meu:/
Ce bine e să şti că El e lângă tine neâncetat.
Ori printre flori ori prin pustiu, cu Dumnezeu e minunat.
De acea nu te îngrijora cum vei trăi ce vei mânca.
Încrede-te în Dumnezeu ca El e ajutorul tău.
Noi nu suntem ai voştrii fraţi, căci noi am fost răscumpăraţi.
Cu preţul mare de nespus noi apartinem lui Isus.
Lasaţi-va de frământări căci El de grija va purta,
Isus Hristos a biruit şi biruinţa ne va da.
Încrede-te în bratul Său căci El te poate ocroti.
Încrede-te în Dumnezeu şi sigur mântuit vei fi.
Noi nu suntem pierduţi prin văi, păstorul Bun este cu noi.
Ce minunat şi ce frumos păstorul nostru e Hristos.
Dar nu uita şi tu şi eu să-i mulţumim lui Dumnezeu.
Să-i mulţumim neâncetat căci El ne-a binecuvântat.
Noi suntem cei mai fericiţi chiar dacă suntem prigoniţi.
Necazurile trec şi pier iar noi cu El v-om sta în cer.
213. Ce bine mă simt când în clipa cea grea
aud glasul Tău cum mă cheamă.
O, pune-mi în inimă liniştea Ta
şi scapă-mă, Doamne, de teamă.
Apucă-mi Tu braţul, puternic, şi ia-l,
când marea mă-nvolbură-n spume.
Rămâi lângă mine la oricare val,
şi scapă-mă, Doamne, de lume.
Ajută-mi privirea spre Tine să ţin,
predat închinării depline,
aşterne-o maramă pe tot ce-i străin
şi scapă-mă, Doamne, de mine.
Ce bine mă simt când în ceasul cel greu
simt liniştea-n piept cum revine.
O, scapă-mă, Doamne, de tot ce-i al meu
şi umple-mă-n totul de Tine.
- Costache Ioanid -
214. Ce bucurie mare mi-ai dat pe-acest pământ
Lumină şi viaţă şi Duhul Tău cel Sfânt.
/: Nu umblu la-ntuneric căci Tu mi-ai dat lumină;
Şi Duhul Sfânt întruna pe cale e cu mine. :/
2.Şi ce minune mare în Domnu-am dobândit
Mergând pe-această cale lumină am găsit.
/: Eu nu mă obosesc mergând pe-această cale
Căci Duhul Sfânt întruna îmi dă înviorare. :/
3.Ce bună-mi pare calea când pot să merg pe ea
Credinţa şi Cuvântul şi Evanghelia.
/: Mă umplu de putere, de pace şi iubire
Căci Domnul e cu mine, cu El nu mă mai tem. :/
4.În calea-aceasta bună, în calea lui Isus
La capăt e cununa şi locul cel promis.
/: Acolo este locul spre el călătoresc
Şi când eu voi ajunge vreau să mă odihnesc. :/
5.Pe cale sunt cu Domnul, cu El vreau să mă duc
Şi Duhul Sfânt întruna mă face să-L ascult
/: În noua-mpărăţie a Domnului Isus
Curând eu voi ajunge şi cred că nu-i prea mult. :/
6.Dar pentru-aceasta, Doamne Isuse te-aş ruga.
Ca toată adunarea s-o duci în casa Ta.
/: La locul de odihnă, în noul Paradis
Să fim întotdeauna acasă la Isus. :/
215. Ce bucurie să mă ştiu copilul tău
Şi să fiu călăuzit de mâna Ta
Glorie Ţie, ai spălat păcatul meu
Prin Isus crucificat la Golgota
Refren:
Tot ce este-n mine te glorifică
Şi cu tot ce am te preamăresc
Viaţa mea ţi-o dau în mâna Ta de Tată
Şi-am să-ţi cânt mereu cât te iubesc.
Cu ce blândeţe, mă înveţi să te urmez
Zi de zi mă oglindesc în ochii Tăi
Ce şoapte calde, când îmi spui că mă iubești
Şi mă-ntreb cum aş putea să-ţï mulţumesc.
216. Ce dulce ne-a fost Doamne iubirea Ta frumoasă
Prin ea am fost oriunde ca-n cea mai dulce casă
Prin ea am fost oriunde ca-n cea mai sfântă pază
Prin ea prin orice noapte ne-a strălucit o rază
/: Nu ne lăsa Isuse nicicând fără de ea
Iubirea dacă-o pierdem nimic n-om mai avea :/
Iubirea Ta prin soare ne-a dus întotdeauna
Ea-n blânda susurare ne-a preschimbat furtuna
Oriunde ne-a dat umbre şi-oriunde ne-a-ntins masă
Ce dulce ne-a fost Doamne iubirea Ta frumoasă
Iubirea Ta mi-e Doamne cea mai curată pară
În ea am dat comoara ori cui a fost s-o ceară
Ea orice rugăciune de-o faci înlăcrimată
Ea-i numai bucurie de fiecare dată
217. Ce folos de viaţa ta pribeagă
Ai trăit-o fără Dumnezeu,
Ai crezut că Dumnezeu există,
Dar nicicând nu L-ai primit pe El.
COR: Ce folos să ai de toate?
Dacă nu ai mântuirea,
Dacă nu ai fericirea cu ISUS,
Tot ce-ai strâns în astă lume,
În curând le laşi pe toate,
Poate vei pleca la noapte,
Prieten drag...
Ce folos să spui că ai credinţă?
Ce folos să te numeşti creştin?
Când mereu ţi-e inima aprinsă
După lume cu al ei venin.
Păcătos tu eşti în lumea-aceasta,
Osândit eşti de păcatul tău,
Domnul meu ISUS Hristos te iartă
Vino să te-mpaci cu Dumnezeu!
Domnul ISUS Hristos te cheamă
Să te-ntorci la El să te predai,
A ta inimă de azi să bată
Pentru Domnul, să ajungi în Rai!
218. /: Ce frumos, ce plăcut e să fii creştin
Să trăieşti prin credinţă mereu
Să te simţi un copil a lui Dumnezeu
Ce plăcut e să fii creştin! :/
1. Când eram rătăcit Isus m-a salvat
Din păcat El m-a ridicat
Viaţa El mi-a schimbat, El m-a luminat
Isus prietenul meu minunat.
2. Zi de zi, ceas de ceas eu mă simt iubit
Am în sufletul meu pe Isus
El e mântuitorul meu drag şi scump
Ce veghează la viaţa mea.
219. Ce frumos şi sfânt Isuse
Este drumul crucii când
Ascultând îndemnul dulce
Zilnic îl păzim oricând.
Cor:
/:Chiar când vin peste noi
Încercări şi nevoi
Harul Tău ne este de ajuns
Tu ne porţi roditori
Dinspre larguri spre zări
Cu nădejde-n sfântul Tău răspuns.:/
2.Cu nădejdi ne umpli viaţa
Când privim încrezători
Scumpa Ta făgăduinţă
După stratul gros de nori.
3.Ce lumină fericită
Mă învăluie deplin
Când pe aripi de credinţă
Ne-nălţăm spre mai senin.
4.Fericirea noastră-ntreagă
Tu ne eşti iubit Isus,
Du-ne Tu din slavă-n slavă
Până vom ajunge sus.
220. Ce-i viaţa ta? E o peniţă,
Cu care scrie mereu pe-un drum.
/: Şi-apoi la ultima portiţă,
Tot ce-ai scris tu, ca pe-o tăbliţă
Nu se mai şterge nicidecum:/
Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
Rămân pe veci, ca-ntr-un album.
/: Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-l spele,
Nu se mai şterge nicidecum :/
Să nu te minţi că-n veşnicie
Trecutul se preface-n scrum.
/: Căci Dumnezeu stă mărturie,
Că-n faţa Lui tot ce se scrie
Nu se mai şterge nicidecum :/
În ceasul greu de judecată
Îţi vei citi întregul drum.
/: Vei izbucni în plâns de-odată,
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai şterge nicidecum :/
Nu poate şterge decât sânge,
Dar sânge sfânt şi nu oricum.
/: Ce înger trupul şi-l va frânge
Şi-astfel ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai şterge nicidecum:/
Hai , adu-ţi vina ta şi greşul,
Isus îţi şterge-al vieţii drum,
/: Cum trece pe nisip vârtejul,
Dar dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai şterge nicidecum :/
Isus pe lemn răbdă arşiţa,
Isus e preţul tău acum,
/: Te face alb ca lămâiţa
Şi tot ce-a scris cândva peniţa
Nu se mai vede nicidecum :/
221. Cel ce stă sub ocrotirea Celui preanalt
La umbra Celui Atotputernic
Face din El loc de scăpare
Căci Domnul sfânt
/:E Dumnezeul meu în care mă încred:/
O mie să cadă alături de mine
Şi zece mii la dreapta ta
De vor cădea cu ochii priveşte
Să vezi răsplătirea acelui rău
Doar harul Său te va salva.
Să nu te temi de groaza
Din noaptea cea grea,
Nici de săgeata ce zboară ziua
De ciuma rea din întuneric să nu te temi
/:Căci Domnu-ţi va păzi cărarea de ea :/
222. Cele mai frumoase momente din viaţă
Sunt atunci când noi ne întâlnim
Şi când lucrătorii din Cuvânt ne-nvaţă
Cum pe Domnul Isus să-L slujim
/: Noi ne bucurăm în cântare
În rugăciune şi-n Cuvânt
Domnul e prezent în adunare
Şi ne bucurăm în Duhul Sfânt :/
Cea mai mare jertfă este ascultarea
De Cuvântul Domnului Cel Sfânt
Să ne dăm silinţa toată adunarea
Ca să-L împlinim pe-acest pământ
Cei care ascultă ca şi cei ce-nvaţă
Să-mplinească după cum e scris
Căci prin împlinire vom avea viaţă
Sus la Dumnezeu în Paradis
Minunată sfântă şi adevarată
Este umplerea cu Duhul Sfânt
Astăzi o dă Domnul ca şi altădată
S-avem biruinţă pe pământ
223. Cel iubit, al meu, e Domnul
Fără seamăn pe pământ
/:Glasul Lui e armonie,
Cântec este-al Său cuvânt.:/
Orice drum, pe unde-ar trece
De miresme-alese-i plin,
/:Câmpu-i mai frumos pe-acolo,
Cerul este mai senin.:/
Dulcea Lui înfăţişare
Este toată-un farmec sfânt,
/:Mii de primăveri sunt parcă
Toate-odată pe pământ.:/
Preaiubitul meu e Domnul
Nimeni asemenea nu-i,
/:Cât n-aţi da de L-aţi cunoaşte
Ca să fiţi şi voi ai Lui!:/
224. Cel mai frumos eşti dintre oameni,
Pe-a Tale buze curge Harul
Eşti minunat, eşti minunat,
Isus, Isus, eşti cel mai minunat.
Cor:
Viteaz, erou neprihănit,
Cu adevărat împodobit!
Strălucitor, strălucitor,
Prin dreapta Ta rămâi învingător.
Aloia, casia şi smirna,
Parfumul slavei răspândeşte;
Tu eşti iubit, Tu eşti iubit,
Isus, Isus, pe drept Tu eşti iubit.
Cor:
Cu untdelemn de bucurii
Eşti uns de Tatăl din veşnicii
Încununat, încununat,
Al păcii Domn, al slavei Împărat.
Mireasa Ta-i împodobită,
În casa Ta frumos gătită,
Cu aur scump, cu aur scump,
Trecut prin foc, plătit cu sânge scump.
Cor:
Ascultă, fiică, pleacă-te,
Îţi uită casa, întoarce-te,
Şi-atunci vei fi, şi-atunci vei fi,
Cu Domnu-n slavă în veci tu vei fi.
225. ,,Celui înviat mărire!” Noi cântăm cu toţi în cor
El a’nvins tăria morţii, înviind triumfător.
Soare, Tu sol al dreptăţii, cum răsari măreţ din nori!
Bezna morţii se destramă când Te uric strălucitor.
R: Isus e viu! Isus e viu! Laudă şi onoare Lui! Amin.
2.Isprăvit-ai, Tu în groapă greul Tău calvar şi sfânt,
Multe lacrimi şi suspine au sfinţit al Tău mormânt!
Peste groapa Ta deschisă trec toţi îngerii în zbor;
Binecuvântând ei cântă, cu al învierii cor.
3.Ce măreţ ai izbăvit Tu peste toţi duşmanii Tăi,
S-au distrus pe totdeauna planurile celor răi,
Doamne, Tu trăieşte’n mine, eu prin Tine voi urca
Biruind puterea morţii, sus în cer, la dreapta Ta!
226. Ce mare ești o Doamne ce mare ești și sfânt
Spun soarele și luna și vuietul de vânt
Și trăsnetul ce culcă stejarii la pământ
Și vuietul furtunii și-al păsărilor cânt
Mare ești
Mare-i slava Ta
Ai fost ești și vei fi
În veci așa
Cât de mare ești Doamne cât de sfânt
Cât de mare ești Doamne eu iți cânt
Te voi lăuda mereu ai salvat sufletul meu
Cât de mare ești Doamne cât de sfânt
O de-ar cunoaște Doamne toți oamneni ce sfânt
Puternic e al Tău nume și sfântul Tău cuvânt
De-ar auzi chemarea și glasul Tău cel sfânt
Te-ar preamării de-a pururi ce mare ești și sfânt
Cât de mare ești Doamne cât de sfânt
Cât de mare ești Doamne eu iți cânt
Te voi lăuda mereu ai salvat sufletul meu
Cât de mare ești Doamne cât de sfânt
227. Ce mare eşti tu Doamne, ce mare eşti şi Sfânt
Spun soarele şi luna şi vuietul de vânt
Şi trosnetul ce culcă stejarii la pământ
Şi vuietul furtunii şi-al păsărilor cânt
Mare eşti, mare-i slava Ta
Ai fost eşti şi vei fi în veci aşa
Cât de mare eşti Doamne cât de Sfânt
Cât de mare eşti Doamne eu îţi cânt
Te voi lăuda mereu c-ai salvat sufletul meu
Cât de mare eşti Doamne cât de Sfânt
O de-ar cunoaşte Doamne toţi oamenii ce Sfânt
Puternic e-al Tău nume şi Sfântul Tău Cuvânt
De-ar auzi chemarea şi glasul Tău cel Sfânt
Te-ar preamări de-a pururi ce mare eşti si Sfânt
228. Ce mare eşti Tu
Ce mare e mila Ta
Ce mare e tot
Ce faci Tu pentru mine,
Ce mare eşti Tu
Şi bunătatea Ta
Mă umple atunci când îţi cânt
Ce mare eşti Tu!
Căci dragostea Ta
Ajunge pân’ la ceruri
Iar inima Ta
M-a găsit şi m-a salvat!
229. Ce mare şi bun, minunat şi slăvit
E Isus al meu bun Păstor;
El m-a ocrotit printre stânci de granit
Lângă al vieţii izvor.
Cor:
El m-a ocrotit printre stânci de granit,
Deasupra uscatelor văi.
Cu mâna Lui tare mereu m-a umbrit,
/: Pe urmele paşilor Săi :/
Ce bun Salvator, minunat şi slăvit;
Povara mea El a purtat.
El m-a ridicat şi voi sta neclintit
Pe culmea iubirii salvat.
Cu ce îndurare-ncunună pe sfinţi;
Le dă plinătate de har.
Şi cânt în extazul iubirii fierbinţi,
Iertarea primită în dar.
Şi-n slavă-mbrăcat când mă voi ridica,
Să-I ies înainte pe nori,
Salvarea măreaţă şi-atunci voi cânta
În glorie de mii de ori.
230. /:Ce minunat e sa fii intr-o familie
Familia sfanta a D-lui Isus:/
/:Suntem o familie unita
Suntem o familie reala
Familia care iubeste
Familia D-lui Isus:/
231. Ce pecete pui pe clipa care trece făr’ a-ntoarce
Cursul vieţii tale slabe ce adună şi ce toarce
/:Adevărul sau minciuna, ura sau iubirea sfântă,
Una dintre cele două, inima ta o frământă.:/
/:Cercetează-te:/
Cercetează-te şi-ndreaptă-ţi viaţa
Până nu-i târziu.://
2. Nu lăsa-ntâmplarea oarbă, viaţa ta să ţi-o doboare
Căci nimic din ce-i în lume nu-i venit la întâmplare
/:Pune nepăsării tale, frâul cugetării drepte
Şi priveşte prin credinţă, adevărul cu-a lui trepte.:/
3. Vei descoperi lumina Dumnezeului cel veşnic
Care te-a zidit dintr-însul ca să fii în lume sfeşnic
/:El, preasfântu-ţi dă putere să-mplineşti a Sa menire
Şi trecând astfel prin vreme să ajungi la nemurire.:/
232. Ce probleme mari se pun astăzi în viaţă,
Azi când lumea parcă nu te mai cunoaşte.
Omul nu-ţi mai cere azi nici o povaţă,
Ţi- a întors de mult, de mult şi spatele.
/:Azi când necredinţa este aşa de mare,
Şi îndoieli aşa adesea ne cuprind.
Parcă am vrea sa ne răspunzi la o întrebare,
Mai e mult pe nori sa Te vedem venind:/
Goana vieţii aşa adesea ne cuprinde,
Şi uităm mereu, mereu de cele scrise.
Îndoieli ne dau atacuri furibunde,
Iar în suflet zbuciume adesea avem.
/:Ne îndoim de cele scrise în Cartea Sfântă.
După mintea noastră am vrea sa înterpretăm.
Şoapta celui rău adesea ne incantă.
Şi de calea Ta noi ne îndepărtăm:/
Foarte mulţi crestini ne spun ca a Ta venire,
Fi-va acolo peste veacuri multe.
Se avânta în păcate de neştire,
Trist exemplu dau adesea pentru mulţi.
/:Vreau în mine sa nu am nici o îndoială,
Iar când vei veni degrabă să ne iei.
Să nu fie a mea credinţă doar spoială,
Ci să cred că ce Iţi cer, Tu poţi să-mi dai:/
Dintre multele dorinţe ce am în suflet,
Dintre doruri multe care mă frământă.
O dorinţa peste toate se ridică,
E dorinţa de a şti că-s mântuit.
/:Chiar de aş şti ca nu-mi asculţi nici o dorinţă,
Dintre toate câte ajung la tronul Tău.
Eu te rog o Doamne Sfânt ia cunostintă,
Vreau sa ştiu că-n cer va fi sufletul meu:/
233. Cerul e un loc minunat,
Plin de har şi slavă,
Vreau să-l văd pe Domnul meu,
Cerul e un loc minunat.
Când voi fi în ceruri sus umblând cu Isus,
Când voi fi în ceruri sus, în slava Sa,
Când voi fi în ceruri sus umblând cu Isus,
Bucuros voi cânta.
Pentru că: iertat, spălat de orice păcat
Prin Domnul Isus eu sunt;
Iertat, spălat de orice păcat,
De-aceea vreau să-i cânt: Aleluia.
234. Cerul si pamantul, ne spune cuvantul vor pieri
Un lucru ramane peste timp si lume pe vecii
Ne-a fost daruita cu sange sfintita la calvar
N-are asemanare sub intregul soare sau hotar
Evanghelia evanghelia
Evanghelia are putere
Evanghelia evanghelia
Evanghelia nicand nu piere
Vremuri de prigoane ce strecoare teama n-au lipsit
Datoria sfanta nu a fost zidita pe nisip
Unde a fost vestita ea a fost primita ca un dar
In inimi pastrata si la altii data ca un dar
Cine o implineste,fericit traieste tot mereu
Si-n clipele grele ii,da mangaiere dumnezeu
Ea ne este harul ne-alunga amarul si ne da
Prin credinta in domnul o viata in ceruri vesnica
Ea mereu ne invata si ne da povata sa traim
Calea ne arata jertfa domnului so pretuim
Nui carte in lume care sa te indrume spre Isus
Ea te lumineaza si iti da viata in cerul sfant.
235. Ce sunt eu, ce sunt eu?
Un fir de nisip în vânt,
Sunt nimic pe pământ,
Doar prin Tine sunt ce sunt.
/:Eu nimic, Tu veşnicie,
Eu sărac, Tu bogăţie.
Ce sunt eu, ce sunt eu?
Tu eşti totul Domnul meu.:/
Ce sunt eu, ce sunt eu?
O frunză purtată-n vânt,
Sunt nimic pe pământ,
Doar prin Tine sunt ce sunt.
/:Eu, ţărână întinată
Tu, a lumii jertfă dată,
Ce sunt eu, ce sunt eu?
Tu eşti totul Domnul meu.:/
Ce sunt eu, ce sunt eu?
O lumină pâlpâind,
Sunt nimic pe pământ,
Doar prin Tine sunt ce sunt.
/:Eu, un păcătos din fire,
Tu, a lumii mântuire,
Ce sunt eu, ce sunt eu?
Tu eşti totul Domnul meu.:/
236. M-ai gasit pe un drum parasit
in a lumii noroi prabusit,
Bratul Tau,sfant Isus m-a luat,
din pacat ,de noroi m-ai spalat.
Cor : Ce sunt eu sa privesti Tu la mine ?
Am iubit doar pacatul in lume
Pentru mine Isus te-ai jertfit
Domnul meu,cat de mult m-ai iubit !
/ :Sunt o mana de tarana,
Dar te laud Doamne !:/
2.Numai Tu m-ai vazut prabusit,
In pacat,de satan rau lovit
Tu,Isus ,ranile mi-ai legat
Suferinta cea grea mi-ai luat.
3.Am vazut cum senini ochii Tai
Cu iubire-au privit spre ai mei
Cu al Tau glas duios mi-ai vorbit,
Te salvez,fiindca mult te-am iubit.
4.In a mea inima a intrat
Salvatorul cel sfant,minunat,
O lumina-i de-acum viata mea
Duhul Sfant mi-a umplut inima.
237. Cetate ce cobori din ceruri
Ierusalime te ador
Împodobit cu străzi de aur
Creat de Domnul Savaot
/: Ierusalime cu dor te aşteptăm
O Doamne Isus noi de chemăm
La Tin' uita-vom de lacrimi pe obraz
De chin şi moarte şi de necaz :/
Avem nădejde că odată
Ne vom vedea acolo sus
Acolo-n sfânta-mpărăţie
Ierusalimul Cel de Sus
Doresc să-i văd pe toţi aceia
Ce prin credinţă-au adormit
Şi a ne bucura-mpreună-n
Ierusalimul fericit
238. Cetate nouă, cetate nouă
A cărui meşter ziditor este Hristos;
/: Pe-această temelie au zidit
Apostolii în şir şi martirii;
Prin faptele lor ei au dovedit
Cu sângele lor zidul au stropit. :/
2. Cetate nouă, locaş iubit
A cărui lumină este Hristos...
/:Şi ani de-a rândul de atunci s-au scurs,
Mereu prin lupte tot zidim mai sus;
Până-n zilele noastre de acum,
Zidim şi noi, mereu pe-acelaş drum. :/
3. Locaş iubit, de noi dorit
Din pietre vii e tare construit.
/: Chiar vânturi şi furtuni de ar lovi
Această temelie n-ar strivi
Căci meşter ziditor este Hristos
Şi zidul este tare şi stâncos ! :/
4. La muncă haidem, cu toţi acuma
Să zidim ce mai este de zidit.
/: Când locuinţa se va termina,
Acolo nunta noi o vom serba
A meşterului nostru ziditor,
Isus Hristos al nost’ Mântuitor ! :/
239. Ce vremuri grele trăim, frate şi cu frate
Se săruta şi apoi ei se dau la moarte
/:Fă-ne inima Doamne ca a Ta
Sinceri noi să fim şi să Te iubim:/
Ca şi Iuda cel viclean printr-o sărutare,
Te-a vândut la ai Tăi dușmani, Doamne prin trădare.
Sinceri cum a fost Ioan să stea lângă Tine,
Chiar la pieptul Tău Isus rar mai sunt pe lume.
La fel ca Natanael, fără viclenie,
Fă-ne Doamne inima tot la fel să fie.
240. Chemaţi prin cântări bucuria
Chemaţi-o cu voi când lucraţi
Căci Tatăl vă dă împărăţia
Ca-n ea voi să vă bucuraţi.
/: Chemaţi bucuria să vină
Ea-ntrece comori şi averi
Aşa-i bucuria divină
Te umple de sfinte puteri. :/
2. Trezeşte-te azi tu ţărână
Şi-n suflet şi-n duh vă treziţi
Şi harfă şi tu alăută
Cu toate-ntr-un glas vă uniţi.
/: Căci Tatăl găseşte plăcerea
În Fiul ce-i vesel oricând
Ce greul şi multa durere
Pe umeri le duce cântând. :/
3. Lăsaţi bucuria divină
Să joace pe feţe şi-n duh
Cu ea veţi putea voi străbate
Pustiul cu al lui zăduf.
/: Amarul şi îngrijorarea
Fugi-vor de parcă n-au fost
Cântarea va pune pe fugă
Întreg iadul cel zgomotos. :/
4. Mereu bucuraţi-vă-n toate
Că-n toate afla-ve-ţi cântări
Şi-n ale lor aripi vă poarte
Spre tot mai seninele zări.
/: Din ceruri pornită-i cântarea
Şi-n ceruri se va-ntoarce iar
Păstraţi-vă curată cărarea
Ce duce spre marele har. :/
241. Chiar dacă nu-s bogată nici frumoasă,
Ci sunt o simplă fată de păstor,
Dar sunt al Lui,a cerului crăiasă,
Şi Solomon mă mângiie cu dor.
Porumbița mea,o Sunamito,
Mai rabdă,plânge,aşteaptă-mă cu dor!
S-apropie răpirea,o iubito!
Şi ne vom întâlni curând pe nori!
Chiar dacă râdeţi,fete moabite,
De arsă-n faţă totuşi voi cânta,
Când soarele va fi pe asfinţite,
De arşită şi lacrimi voi uita!
Chiar dacă alte fete işi pătează
Vesmântul alb curat de porumbel,
Iubita Ta te-aşteaptă şi veghează,
Şi dorul ei e numai pentru El.
Chiar dacă valurile se ridică
Dorind să stingă-al dragostei foc sfânt,
Eu nu mă clatin şi nu ştiu de frică!
Iubirea sfarmă-al morţii greu mormânt!
Porumbita mea,o Sunamito,
Mai rabda,plânge aşteaptă-mă cu dor!
S-apropie rapirea,o iubito!
Şi ne vom întâlni curând pe nori!
242. Chiar dacă valuri vin mereu
Şi crucea-i grea pe cale,
Tu nu uita că Dumnezeu
E-n barca vieţii tale.
/:Chiar dacă valuri grele bat
Şi suferinţa-i mare,
Nu dispera, la Cel Prea ‘nalt
Găsi-vei alinare.:/
Chiar dacă încercări la rând
Ţi-au vestejit culoarea
Tu nu uita căci în curând
Soseşte primăvara.
/:Isus în încercarea grea
Te vrea cu gelozie,
De-oi birui îţi voi cânta
De drag o veşnicie.:/
Aşa e calea către cer,
E-o luptă-nverşunată
Azi n-o-nţelegi, ea-i un mister
Dar vei pricepe-odată.
/:Vei înţelege pe deplin
Când lupta-ţi va fi gata,
Când El va şterge-al tău suspin
Şi vei primi răsplata.:/
Îl vei vedea pe-al tău Isus,
Primi-vei o cunună
Pe-a Sale urme de-ai păşit
Luptând lupta cea bună.
/:Înaintează, deci, cântând
E greu să urci Calvarul
Dar nu uita căci în curând
Se va sfârşi amarul.:/
243. Cine a învățat soarele să răsară
Și cine a pus țărm lângă ocean
Și cum știe luna, ziua să se-ascundă
Și cine a scris sub stele ceru-ntreg.
R: Da eu știu Domnul meu e viu !
Da eu știu Domnul meu e viu!
Orice făptură va striga: El poate viața da!
Da eu știu, Domnul meu e viu !
Același Domn ce te poate ține
Slab dacă sper cei ce strigă spre El
Și le dă mâna Sa ce-a fost cândva străpunsă
Și tot ce atinge prinde viață iar.
244. Cine e ca El? Nu e nimeni!
Cine e ca El? El e-Atotputernic!
Cine e ca El? El e vrednic!
Vino şi laudă-L acum.
Slavă Lui, slavă Lui,
El este vrednic de laudă;
De când soarele-i pe cer şi până la apus
Numele Lui Îl înălţăm.
Vino şi laudă-L şi dă-I toată gloria.
De laudă El este demn.
245. Cine eşti?... de unde vii?
pasăre trudită?
/: Din ce munţi, din ce pustii
te întorci rănită ? :/
Cine sunt?... de unde vin?
M-ai uitat, creştine?
/: Eu sunt cântecul senin,
scris cândva de tine :/
Am zburat din mâna ta
peste munţi şi ape,
/: Și-unde-a fost o rană grea,
m-am lăsat aproape. :/
Dar nu şoimii m-au răpus,
nici pe vale spinii.
/: Penele de-argint mi-au smuls
fraţii, nu străinii ... :/
Dacă eşti cântarea mea,
pasăre zdrobită,
/: Zboară sus, din stea în stea,
smulsă şi rănită! :/
Şi la Cel mai Sfânt din sfinţi
să te-opreşti o clipă.
/: Lacrimile Lui fierbinţi
să le simţi pe-aripă ... :/
- Costache Ioanid -
246. Cine sunt aceştia Doamne
Ce s-au adunat?
Şi-au spălat hainele-n sângele
Ce la-I vărsat.
/:Şi-n ispite, şi-n necazuri
Le dai bucurii, pe braţ îi ţii,
Şi le spui în orice vreme
Sunt cu voi copii.:/
Însetaţi aceştia Doamne
Loviţi sau răniţi,
În necazuri şi ispite
Sunt cu toţi uniţi.
/:Tu le pregăteşti cununa
Şi dai tuturor, aripi de zbor
Şi îţi pregăteşti oştirea
Să-i ridici pe nor.:/
O Isus, pentru cine
Cerul îl găteşti?
Şi odaia cea de nuntă
Cui o-mpodobeşti.
/:Pentru cine pui la mese
Atâtea bunătăţi, daruri cereşti,
Îmbăraţi în toată slava
Pe cine aştepţi?:/
Dar aceia care luptă
Ei de unde vin?
Vin de-aici din multe lacrimi
Mult amor suspin.
/:Să-i îmbraci în alte haine
Ca de in curat, Stăpâne drag,
Căci îţi cântă osanale
Veşnic Împărat.:/
O Isuse, iată rodul
Cel răscumpărat,
Şi-n odaia cea aleasă
Se vor aduna.
/:Dar atuncea n-or mai plânge
Toate s-or sfârşi, ne-om întâlni,
În veşnica bucurie,
Unde El va fi.:/
247. Cineva se-ngrijeşte
De mine mereu!
Nu-i deloc întâmplarea,
E-al meu Dumnezeu.
Zilnic toarnă asupra mea
Daruri din plin,
Mulţumire-I aduc şi mă-nchin.
E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e-al meu Dumnezeu!
Mulţi nu cred azi
În Domnul, slăvit Creator
Nici nu văd al naturii
Şi-al vieţii izvor.
Câte inimi sărmane
Se pierd zi de zi!
Pentru toate n-au cui mulţumi.
E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e-al meu Dumnezeu!
Dintre daruri, mai sfânt,
Mai măreţ şi frumos
Este darul salvării
Prin Domnul Hristos.
N-am cuvinte nici versuri
Să-I spun dragostea
Ce e-n clocot în inima mea.
E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e-al meu Dumnezeu.
248. Cinste, onoare
Glorie, splendoare
Fie Celui din vesnicii
Orice natiune
Intreaga lume
Canta Celui din vesnicii
Orice limba-n cer, pe pamant
ti declara gloria
Orice fiinta in fata Ta
Sa cada
Tu vei fi pe veci inaltat
Si vei imparati peste noi
Cel din vesnicii
Pamantul asteapta venirea Ta
Glorie Celui din vesnicii
Sa cante tot cerul spre slava Ta
Glorie celui din vesnicii
249. Clipă de clipă mă-ntreb: când o să vină?
Sunt copleşit de dor şi îl aştept!
Spre infinitele zări şi spre lumină
Mereu tăcutele doruri eu mi le-ndrept.
/:Dar ştiu şi cred că Domnul meu e foarte aproape
E chiar pe drum şi în curând v-a reveni.
Va risipii orice dureri şi-n glas de şoapte
Noi vom pleca spre infinit nedespărţiţi!:/
De strălucire atunci se va umple zarea
Când se va-ntoarce Isus ca un răspuns!
La lacrimi, la dor, la suspin şi la aşteptarea
Celor ce l-au iubit de pe pământ.
250. Cobori Isuse între noi,
Cobori din slăvi divine,
Cobori că lupta e în toi
Şi este greu făr’ Tine.
/: Cobori acum prin Duhul Sfânt
Am obosit pe cale
De ploi suntem bătuţi şi vânt
De mult amar şi jale. :/
2. Te cheamă-al Tău popor plângând
Veghind în aşteptare
Să îi vorbeşti prin Duhul Sfânt
Să strigi iar deşteptare.
/: Smochinul iată e-nverzit
Şi vara e aproape
Dragostea-n piept mi s-a răcit
Şi-afară este noapte. :/
3. Te-aşteaptă orbii c-altă dat’
Şi şchiopii-n adunare
Te-aşteaptă suflet de bolnav
Să le dai vindecare.
/: Te-aşteaptă mamele plângând
Şi mulţi orfani pe drumuri
Să-i mângâi şi la piept să-i strângi
Nicicând să nu-i laşi singuri. :/
4. Aşteaptă fraţii-n stăruinţi
Să se deschidă cerul
Aşteaptă-n rugăciuni fierbinţi
Să vină porumbelul.
/: Să vii din nou cu limbi de foc
Şi vâjâit puternic
Să zgudui iar casa din loc
Să torni uleiul veşnic. :/
5. Aştept şi eu un ne-nsemnat
Şi-n piept îmi arde dorul
Isus pe nori vei apărea
Cu Tine să-mi iau zborul.
/: Ajută-mă să pot răbda
Să stau în aşteptare
Să pot s-ajung în ţara Ta
De dincolo de zare. :/
251. Copilaș bălai cu chip de soare
Pe păşuni cu harfa lui cânta
Pe păşuni lupta-tu-sa cu leii,
Inima de împărat avea.
Nu mă tem de nimeni deşi nu-s tare eu
În luptă cu mine e tare Dumnezeu
Auzita-ţi despre un tânăr care
S-a pastrat curat în Babilon
Înteleptul care dat la fiare
A făcut din groapă un amvon.
Nu mă tem de nimeni deşi nu-s Daniel
În lume cu mine e acelaș Dumnezeu
Auzita-ţi despre un altul care
Pentru fecioria lui curată
Suferita ani de închisoare
Dar acum e o carte adevarată.
Nu mă tem de nimeni deşi nu-s Iosif eu
În lume cu mine e tare Dumnezeu
Voi care purtaţi un suflet tânăr
Fiţi şi voi o carte de mai sus
Căci faptele ce vi le pregătește
Veniţi cu tinerețea la Isus.
252. Cred ce nu pot vedea simt puterea, Isus
Şi în inima mea pacea a pătruns
Ştiu că eu mult greşesc
Vreau ca să mă sfinţesc, Isus
Şi curat să fiu, să pot ajunge sus
Cor
Cu mâinile întinse spre cer
Eu viaţa-ntreagă vreau să-ţi ofer şi tot sper
Că ne vom vedea-n curând
Cu ochii în lacrimi îţi spun :
Am sa lupt,am sa lupt,am sa lupt crezand
Cu mâinile întinse spre cer
Eu viaţa-ntreagă vreau să-ţi ofer şi tot sper
Că ne vom vedea-n curând
Cu ochii în lacrimi îţi spun :
Am sa lupt,am sa lupt,am sa lupt crezand
Vin în mintea mea şoapte
Dar Tu le poţi îndepărta, Isus
Şi privirea mea va fi ţintită sus
Vreau să îţi pot cânta, să simt bucuria Ta, Isus
Şi să mă închin că Te iubesc nespus
253. R: Credința-i puterea ce-oprește furtuna
Și valul și norii și vântul grozav;
Credința-i puterea ce scoală și-acuma
Pe-acela ce crede, oricât de bolnav.
Poate ai, în casa ta, Grav bolnav pe cineva;
Tu să crezi, cu-adevărat, Și el va fi vindecat!
Ia exemplu pe sutaș! Mai prejos, să nu te lași!
Crede și nu te-ndoi, Oricât de bolnav ai fi!
Poate ai și tu un rob, O fiică sau un fiu orb;
Sau acas', sau la spital, sau e orb spiritual.
Crede tu și pentru el, Ca și sutașul la fel,
Chair dacă-i pe moarte dus, Îl va vindeca Isus!
Prin credință, ești iertat, Ești iertat de-al tău păcat.
Ești iertat, și mântuit, Și în cer vei fi primit.
Prin credință, de-i muri, raiul îl vei moșteni,
Paradisul plin de flori, cerul cel fără de nori
Ca sutașul ne'ncetat, tu să te vezi vinovat,
Starea să ți-o recunoști, la Isus să vii cum ești
Spune-I Lui tot ce dorești! De păcat să te ferești,
Căci Isus te va primi, Credincios dacă vei fi.
Spune-I Lui necazul tău, Fiului lui Dumnezeu!
Să-l aduci sarcina ta, Și El te va ușura.
Isus te va vindeca, Rana ta o va lega,
Căci Isus, în veci, va fi: Ieri și azi și-n veșnicii!
254. Cred în Dumnezeu ca Tată
În Isus Hristos ca Fiu
Cred în Duhul Sfânt că este
Cred Cuvântul că e viu
Cred că mai este iertare
Pentru tot ce-am făcut rău
De aceea alerg la tronul Tău.
Cred că Isus a fost jertfă
Pe un lemn crucificat
Şi-n mormânt lângă Golgota
Trupul I-a fost îngropat
Cred că a-nviat precum a zis
Si viu s-a arătat
De aceea la El am alergat.
Am luat hotărârea
Înapoi nu voi da
Cu privirea doar la cruce
Lumea-n spate-o voi lăsa
Nu-mi va fi deloc ruşine
Să afirm că sunt creştin
Voi sluji mereu prin harul Său divin.
Cred Cuvântul care spune
Trebuie să te naşti din nou
Viaţa veche e spălată
Şi totul s-a făcut nou
Cred că dragostea lui Dumnezeu
Te va descoperi
De aceea şi mai mult îi voi sluji.
Cred că este-un bine şi un rău
Trăieşti şi apoi mori
Cred că Biblia este harta
Spre a cerului comori
Cred că nu sunt singur în Hristos
Pe mulţi El ne-a salvat
De aceea credinţă i-am jurat.
Am luat hotărârea
Înapoi nu vom da
Cu privirea doar la cruce
Lumea-n spate-o vom lăsa
Nu ne va fi ruşine să spunem: “Suntem creştini!”
Vom sluji mereu prin harul Său divin.
255. Crucea-i ascultarea Domnului Isus
Cea mai ‘nalta jertfa care s-a adus
/:Darul cel mai mare, pretul ne’ntrecut
Ca sa mantuiasca ce era pierdut:/
Crucea-I slava Ta, crucea-I pacea mea
Din blestem m-a scos jertfa lui Hristos
Viata mi-a adus, crucea lui Isus
/:Slava Lui Hristos, Slava Lui Isus:/
Crucea e iubirea Domnului Isus
Nu-i cuvant sa ‘nalte dragostea mai sus,
/:Nu-i nimic s-arate-atat de stralucit
Dragostea cu care Tatal ne-a iubit:/
Crucea-i biruinta Domnului Isus
EL a ’nvins cand singur mortii s-a supus
/:Si-a zdrobit vrajmasul cand s-a umilit
Preamarit e Mielul fiindca s-a jertfit:/
Crucea este slava Domnului isus
Prin ea si-a ‘naltat EL Numele mai sus
/:Ranile Lui sfinte vesnic vor purta
Mantuirea noastra si marirea Sa:/
256. Cu bucurie vor secera aceia
Cei cu dragoste pun sămânţa lor
Dacă sămânţa o au de la Domnul
De seceriş se vor bucura-n curând.
[: Bucurii vor fi :]
Când semănătorii plata vor primi
[: Fericiţi nespus :]
În etern vor sta la dreapta lui Isus.
Pune sămânţa cea bună în tot timpul
Harnic mereu tu să fii pentru Domnul;
Să semeni şi ziua şi noaptea de va fi,
Până-i semănatul nu te odihni!
Aruncă sămânţa mereu pe ogoare
Aduce-va El sămânţa-n lucrare
El, Domnul-ngrijeşte de tot ce e al Lui
Ploaia-şi revarsă belşugul harului!
257. Cu Domnul să mergem ‘nainte
Cu Domnul să mergem cântând
/:Când totul se stinge-n morminte
Cu El biruim orişicând!:/
Cor:
/:Cu El biruim:/
Oricât de-ndârjită e lupta
Cu Domnul Isus biruim!
Isus e în veci Împăratul
Căci El e de-a pururea viu
/:Prin moarte-a plătit El păcatul
Mormântu-i rămas-a pustiu:/
Când mergem cu El e lumină
Iubire şi cântec şi har
/:Cu Domnul izbânda-i deplină
Iar pacea e fără hotar!:/
258. Cu dureri şi cu suspine azi poporul Tău
Îşi mânăncă astăzi paânea şi geme din greu
Vino Doamne la mireasa Ta
Că să-i ștergi din ochi lacrima
Cu lacrimi pâinea ne-o mâncăm
Şi pe Tine Doamne Te-aşteptăm.
Astăzi Duhul Sfânt ne spune să fim pregătiţi
Că-n curând apare clipa că să fim răpiți.
La altarul vieţii sfinte azi puțin jertfesc
Cei mai mulţi dintre ai nostri nu se mai iubesc.
Pomii care aduc roadă sunt loviţi mereu
Ca sa-I pregătească Domnul să treacă prin greu.
Anul îndurării sfinte este pe sfâşit
Cine azi se pocăieste va fi mântuit.
259. Cu haina iubirii s-acopăr mereu
Pe cel dezgolit de ispită,
Şi greu să nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentinţă grabită.
Nici piatra osândei cea rece şi grea
În mine s-o am ridicată,
Ci dragostea dulce cu focul din ea
Să facă deplin judecată!
Iar sabia sfântă-a dreptăţii de sus
Nicicând să n-o scot cu grăbire,
Ci pururi să-nvăţ de la Domnul Isus
Dreptatea născută-n iubire.
Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat
Păcatul cu-a lui rădăcină,
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină!
În răni de păcate să torn nesfârşit
Balsamul iubirii divine,
Căci dragostea-i semnul că Domnul slăvit
Nascutu-m-a nou dintru Sine!
260. Cu inima şi gura mea eu cânt lui Dumnezeu
Mărire, cinste, laudă ca să-L slăvesc mereu.
/: Noi ştim că eşti fântâna şi izvorul harului,
Din ea ne curge-n orice zi un dar din darul Lui ! :/
2. Ce suntem noi că stăpânim atâta pe pământ?
Nu-s toate daruri ce primim din partea Celui sfânt?
/: Tu ne hrăneşti din an în an în grija Ta suntem,
Şi chiar când nu am nici un ban cu Domnul nu mă tem. :/
3. Ne pedepseşte ca păstor, cu milă când greşim,
Şi-apoi ne iartă-ndurător, când noi ne pocăim.
/: Din inimă eu cânt voios Mântuitorului,
Şi mă silesc a fi zelos în lucrul Domnului. :/
4. El niciodată n-a greşit în tot ce a făcut,
Şi toate au un bun sfârşit când El le-a început.
/: Lucreze Domnul şi cu noi, nu-L vom împiedica
Odihnă vom avea apoi cum nu ne-om aştepta. :/
261. Cu Isus în lumea asta,
Voi merge eu mereu
Înainte-i ţara mea,
Înainte-i Dumnezeu
Deşi calea e îngustă
Şi-i plină de-ncercări
Cu Isus ajunge-voi în veşnicii.
Isus, Isus este Domn
În tara bucuriilor
Este jertfa ce ne poartă
Spre limanul mult dorit.
Isus, Isus este Domn
In tara bucuriilor
Crede-n El şi-n veci tu fi-vei fericit
Când durerea te doboară
Amice nu uita
Înainte-i ţara ta, înainte-i Dumnezeu
Atunci ochii ţi-i ridică
Şi cere mila Sa
Şi prin harul Său, El te va ajuta.
Niciodata pe-a ta cale
Să nu te uiţi-napoi,
Înainte-i ţara ta, înainte-i Dumnezeu.
Vrednică vei fi acolo,
La drepta Lui vei sta
O mireasa când vei fi în ţara Sa.
262. Cu Isus vreau să stau de vorbă
Atunci când suntem numai noi,
Să-I spun ce n-am mai spus la nimeni
Şi-apoi /: să plângem amândoi :/
/: Să mă uit în faţa Lui
Şi să-I spun Lui tot,
Şi să-I dau Lui sarcina
Ca să n-o mai port. :/
2. Din câţi vorbitu-mi-au pe lume,
Mai drag ca El pe nimeni n-am ;
De El ascultă şi furtuna,
Pe-acest /: Isus aş vrea să-L am :/
/: Nu L-aş mai lăsa nicicând
Din inima mea,
Şi tot ce-aş avea mai scump,
Lui Isus I-aş da. :/
3. Iubesc privirea Ta cea blândă,
Şi vocea Ta vreau s-o ascult ;
De mi-ai vorbi o viaţă-ntreagă,
Nicicând /: nu mi-ar părea prea mult :/
/: Când te uiţi la faţa Lui
Şi-L vezi lăcrimând,
Chiar de-ai fi duşmanul Lui
Te trezeşti plângând. :/
263. Cu Isus sa-mi continui calea,
El sa-mi fie-n veci nedespartit;
Numai El imi poate stinge jalea,
El ma poate face fericit;
Langa Domnul vesnic, voi ramane
Cu el vreau sa fiu aicea jos,
Tine-ma pe veci de veci, Stapane,
Langa Tine tare credincios!
2.Obosit cand sunt, ma odihneste
Iar in lupta grea imi este scut,
La raspantii el ma sfatuieste,
Si-n nevoi mi-e singurul avut!
3. Vreau cu el sa merg tot inainte
Si prin el sa fiu oricand voios,
Implinind cerestile-i Cuvinte,
Sa ma afle-n toate credincios!
264. Cum aş putea să tac,
Cum aş putea să tac şi să nu-Ţi cânt
Căci dacă eu nu-Ţi voi cânta,
Te va lăuda şi mare şi pământ.
ref. Dacă voi tăcea, pietrele vor striga,
Dacă nu Îţi voi cânta, o, Doamne,
Natura-ntreagă oricum Te va lăuda.
2. Cum aş putea să tac,
Cum aş putea să nu Îţi spun
Când văd la orice pas că mă iubeşti
Şi că eşti bun.
3. Cum aş putea să stau,
Cum aş putea să stau în nepăsare
Când simt atât parfum
Şi văd culori pe fiecare floare.
4. Şi cum să nu mă-nchin,
Cum să nu mă-nchin cu mulţumire
Când azi îngenuncheaţi
Cad ai Tăi îngeri, din a Ta oştire.
265. /:Cum doreşte un cerb izvor de apă,
Aşa eu Te doresc,
Tu eşti singura mea dorinţă,
Să Te laud eu doresc:/
Cor
/:Tu eşti scut şi tăria mea,
Şi Ţie-ţi dau toată inima,
Tu eşti singura mea dorinţă,
Să Te laud eu tânjesc:/
/: Al meu suflet Te caută zi şi noapte,
Eşti Dumnzeul meu,
Tu eşti singura mea iubire,
Doar al Tău eu vreau să fiu:/
266. Cu mulţumire vin în faţa Ta Isuse
Şi vreau să-Ţi cânt
C-atâta bine mi-ai făcut
Mi-ai dat iertare,pace-adâncă,fericire
Şi mult mai mult decât vreodată
Am cerut.
/:Nu merit Doamne:/
Toată binecuvântarea Ta
/:Nu merit Doamne:/
Tot ce ai lucrat în viaţa mea
Mare-ndurare pentru mine-ai arătat
Şi mult mai mult decât am meritat
Nu pot Isuse îndeajuns
Să-Ţi mulţumesc
Dar Te slăvesc căci Te iubesc.
Am fost olog dar Duhul Tău
Mi-a dat putere
Am fost un orb dar mila Ta
M-a luminat
Mult am zăcut în noaptea rece
De pacate
Dar Harul Tau m-a curăţit şi-am înviat.
Voi fi dator să-Ţi mulţumesc
O veşnicie
Căci păcătos am fost
Dar azi sunt fiul Tău
Prin jertfa sfântă m-ai salvat
De la pierzare
Şi azi sunt vesel fericit
Şi-Ţi cânt mereu.
/:Te laud Doamne:/
Pentru binecuvântarea Ta
/:Te laud Doamne:/
Căci ai lucrat în viaţa mea .
Chiar mii de buze de-aş avea
Tot n-aş putea
Să-Ţi mulţumesc pentru iubirea Ta
Inima mea ca mulţumire-Îţi dăruiesc
/:Şi Te slăvesc căci Te iubesc.:/
267. In fata Ta Isuse, un bulgar de pamant eu sunt
Si totusi uit adesea, crezand ca sunt mai mult
Cand ruga-nalt spre ceruri, raspunsul il astept curand
Uitand cat te-ai rugat Tu, cand erai pe pamant
Cum sa ma rog?
As vrea sa-mi spui si ce sa fac ca sa ma ierti
Cat sa ma rog?
Sa simt puterea Ta ca m-a cuprins….si ca m-asculti.
Ca jertfa pentru mine, Te-ai dat si-n cuie-ai suferit
De ce-ai facut o oare? Dar stiu ca m-ai iubit
Ma simt dator cu viata, cand ma gandesc la jertfa Ta
Si totusi uit adesea, nu-ti dau dragostea mea
Cum sa iubesc?
Sa pot si eu s-arat la fel iubirea Ta
Cat sa iubesc?
Sa stiu ca nu imi va lipsi nicicand dragostea Ta
E prea putin o viata sa stau plangand ingenuncheat
Sa cred ca am platit eu tot ce ti-am datorat
Dar stiu ca Tu Isuse nu-mi ceri mai mult decat pot eu
De aceea pot fi sigur ca voi fi-n cerul Tau
Refren:
Cum sa-ti multumesc?
Si nici nu stiu ce pot sa-ti dau ca sa primesti
Inima mea
Ti-o dau si vreau Isus pe veci sa locuiesti
268. Cum te-ai oprit de mult la han, venind pe-asin călare,
Milos şi blând samaritean în bunătatea-ţi mare.
Opreşte-o clipă şi la noi,
Suntem bătuţi trântiţi şi goi
Samariteanule milos
Mai leagă rănile ce dor
Mai toarnă leac vindecător
O medic sfânt, Isus Hristos.
Trecut-au preoţi şi leviţi spre Ierihon la vale,
Învăţători cu paşi grăbiţi văzând de a lor cale.
Dar tu Isuse te-ai oprit
La cel căzut la cel lovit
Privind durerea te-a chemat
La-ai pus pe răni ulei şi vin
La-ai pus călare pe asin
Isuse mielul minunat.
Acum aici în casa Ta e-un han de poposire,
Să intre orişicine-ar, căci Tu-i dai mântuire.
Şi-acei săraci, şi-acei sărmani
Şi-ologi şi văduve şi-orfani
Căci braţul tău e larg deschis
Şi-acei goniţi şi-acei huliţi
Şi-acei ce-n lume-s rătăciţi
Veniţi la Mine Tu ai zis.
La margine de drum cândva, m-ai găsit şi pe mine,
N-aveam Isus pe nimeni durerea să-mi aline.
Spre mine-ncet Te-ai aplecat
Cu dragoste mai ridicat
Şi mi-ai vorbit blând şi duios
M-ai mângâiat m-ai îngrijit
Şi preţul meu Tu L-ai plătit
Prieten drag Isus Hristos.
269. /: Cu suflet mă grăbesc
Acolo să sosesc
S-ajung acasă eu doresc
Necazuri voi uita
Spre ceruri voi zbura
Pӑmântule de tine voi uita :/
Vor trece anii noștrii care
Ei tot adună-n calea lor
Dar sus ȋn ceruri ne așteaptă
Orașul Sfânt, locaș Ierusalim.
Isus e Ȋmpărat și Preot
Prin El lumina, am primit
Acum sunt liber de robie
Pășesc acum, spre cer eu fericit.
Acolo sus e frumusețe
Iar imnuri cântă heruvimi
Pe străzile ce sunt de aur
Ȋn orașul Sfânt, locaș Ierusalim.
Vor trece anii noștrii care
Ei tot adună-n calea lor
Dar sus ȋn ceruri ne așteaptă
Orașul Sfânt, locaș Ierusalim.
270. Cu Tine Doamne Isuse străbat drumul mereu
Şi merg cu bucurie chiar când urcuşu-i greu
Cu Tine cânt cântarea ce-n inimă mi-ai pus
Şi strig de bucurie căci m-ai salvat Isus.
/: Când eu rătăceam pace nu găseam
Eram singur pe lume străin dar când m-ai găsit
Pacea ta am primit şi har din haru-Ţi divin. :/
Cu Tine viaţa-i dulce chiar de-i mereu amar
În Tine-i fericire chiar lacrimi de apar
Cu Tine-i zi senină chiar de e înnorat
Cu Tine-i fericire chiar când sunt întristat.
Tot ce-am găsit în Tine lumea nu-mi poate da
Că veşnica viaţă e doar în mâna Ta
Şi-n raza-Ţi de lumină ține-mă tot mereu
Şi-n toate-Ţi voi da slavă căci Tu eşti Dumnezeu.
/: Eşti regele iubirii un prinţ al fericirii
Eşti tot ce se cuprinde-n univers eşti marele-mpărat
Un meşter minunat mă-nchin şi-Ţi mulţumesc. :/
271. Cu Tine ma laud mereu,
Cu Tine, Isuse, cu Tine, Isuse!
Pe drumul calvarului meu,
Cand greul imi pare mai greu,
Cu Tine ma laud mereu,
Cu Tine, cu Tine, Isuse!
2.Cu Tine spre ceruri m-avant,
Cu Tine, Isuse, cu Tine, Isuse!
Lumina mi-e sfantul Cuvant
Oriunde as fi pe pamant,
Cu Tine spre ceruri m-avant,
Cu Tine, cu Tine, Isuse!
3.Cu Tine mi-a sufletul plin,
Cu Tine, Isuse, cu Tine, Isuse!
Tu-mi esti adevarul deplin
Si pace cand plec sau cand vin,
Cu Tine cand umblu senin,
Cu Tine, cu Tine, Isuse!
4.Cu Tine am har dupa har,
Cu Tine, Isuse, cu Tine, Isuse!
Mi-e inima templu si-altar
Si jertfa-n al dragostei jar,
Cu Tine pe orice hotar,
Cu Tine, cu Tine, Isuse!
272. Cu tot întregul meu amar, Cu multele-mi suspine,
Cu plânsul fără de hotar, Isuse vin la Tine.
Primeşte-mă cum sunt, Cu multele-mi greşale;
Şi spală-mă, Isuse scump În jertfa milei Tale. :/
În faţa Ta îngenunchez Cu lacrime amare.
Te rog Isuse îndurat Să-mi dai şi-acum iertare.
Primeşte-mi toată viaţa mea Şi-n slujba Ta mă ţine
Că-n clipa când mă vei chema Să pot veni la Tine.
273. Cu viaţa mea de tânăr prin lumea de păcate,
Eu m-am întors la Domnul și le-am lăsat pe toate.
/: Am părăsit cei rău aicea pe pământ
Ma-m împăcat cu Domnul, Părintele Cel Sfânt. :/
Deși calea e grea pentru un mielușel,
Dar Domnul e Păstorul și mă ajută El.
/: Îmi spune și mă cheamă aproape ca să stau,
Să nu privesc in urmă la pofta lui Satan. :/
Promite, ţipă, urlă, Satan cu multă jale,
Promite că-mi dă totul, ca să mă-ntorc din cale.
/: Dar eu privesc 'nainte l-al meu Mântuitor
Ce sa jertfit pe cruce ca eu azi să nu mor. :/
Azi te rugăm Isuse din dragostea Ta mare,
Dă-ne ca la Rusalii o binecuvântare.
/: Privește, o Isus, la noi de pe pământ
Pune la toţi sigilul, umple cu Duhul Sfânt. :/
274. Cuvinte eu nu am deajuns
Să îți mulțumesc azi nespus,
De dragostea ce Te-a adus
Să mori pentru mine Isus!
/:Mai spune, mai spune-mi ceva,
Isuse de dragostea Ta!
Cum dus-Ai povoara mea grea,
Și viața ți-ai dat pentru a mea:/
Mai spune-mi de biciul roman
Mai spune-mi de chinul amar
De palmele ce ți s-au dat
Isus pentru greu-mi păcat!
Mai spune-mi cum toți Te-au lăsat
Când oamenii Te-au condamnat
Cum toți de departe au privit
Pe cruce când Te-au răstignit.
Mai spune-mi cum Tu ai strigat
”Tată iartă-i că nu știu ce fac”
Cu drag Tu mai răscumpărat
Eu nu vreau să uit niciodat’!
Ovidiu Liteanu-Rasuna Evanghelia unde cânta in padure
RăspundețiȘtergerePuneți o pe youtube filmarea
RăspundețiȘtergereVreau sa o vad
RăspundețiȘtergereCare a fost ștearsă
RăspundețiȘtergere